Gînduri iraţionale

Stau aşa, şi gîndurile-mi zboară pe lîngă cap ca nişte gloanţe trădătoare.

Pe care să-l aleg? Care v-ar interesa?

 Am, dacă doriţi, un gînd să fug de la servici.Aşa, în mijlocul săptămînii, în mijlocul zilei.Pur şi simplu să mă ridic de pe scaun, să ies pe uşă, să mă urc în maşină şi să plec spre vest.Cu bruma de bani pe care o am. Să trăiesc de azi pe mîine, să văd lumea.

Alt gînd iraţional ar fi să iau premiul Nobel pentru descoperirea metodei de a trăi degeaba.M-aş înscrie voluntar într-un program de studiu iniţiat de suedezi în colaborare cu japonezii.După ce m-ar intoarce pe toate părţile, m-ar înţepa, m-ar încălzi, m-ar răci, după ce m-ar observa o echipă de specialişti în habitatul meu natural, ar rezulta cea mai spectaculoasă concluzie ştiinţifică: omul acesta n-ar fi trebuit să se nască!Trăieşte degeaba! Cu un zgomot sec ar pica toată filozofia lumii de mii de ani conform căreia nimic nu e întîmplător, toate fiinţele şi obiectele sunt interconectate şi au un rost pe lumea asta.A apărut Omul fără rost.Or mai fi şi alţii? Apoi, bineînţeles că mi s-ar retrage premiul, deoarece brusc, aş avea un rost: cu milionul de dolari care se dă odată cu premiul Nobel aş vindeca cîţiva bolnavi de cancer şi s-ar considera că ăsta ar fi rostul meu pe această lume.O vreme aş cîştiga bani din publicitate, după care lumea m-ar uita şi n-ar mai avea chiar nici un rost să-şi bată cineva capul cu mine.

Treceam pe lîngă grădiniţa unde acum un an de zile încă îl mai duceam pe fiu-meu.Nu ştiu ce scurtcircuite s-au produs in căpşorul meu drăgălaş, că mai-mai să-mi dea lacrimile.Total iraţional, mi-am dorit în acea clipă ca perioada sus-numită să nu se fi terminat, să dureze cît vreau eu.Mai mult, aş vrea ca fiu-meu să aibă vîrsta variabilă, după bunul meu plac.Cînd imi vine cu o fată acasă sau vrea să se ducă la discotecă, îl fac bebeluş.Cînd are de dat un examen, îl fac mai mare cu 5 ani.Cînd am de mers cu trenul, sau de intrat la un spectacol/film, mai mic de 6 ani, sau care o fi limita de vîrstă cît să nu plătească bilet.Odată intrat în sală, îl măresc la loc.Problema e că, speculant cum îl ştiu, mă va convinge ani la rînd ca de ziua lui să-i fac majoratul.

Şi mai am un gînd iraţional: să scriu un text pe blog care să înceapă şi să se termine cu fraza “Stau aşa, şi gîndurile-mi zboară pe lîngă cap ca nişte gloanţe trădătoare”.