Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

duminică, 4 septembrie 2011

Aşa ceva nu se face

  Ba se face.
Mai pe larg, nu se face să scrii fără să ai un subiect.Şi totuşi scriu, că bani de altă distracţie nu am.
  Iar e duminică, ziua aia despre care ştiţi că îmi place cel mai mult.Pe vremuri duminica chiar era o zi plăcută, cînd cînta fanfara în parc, soldaţii aveau bilet de voie şi făceau schimb de lichide bucale cu servitoarele, care aveau liber la rîndul lor.Cine nu presta cu brunetele prin colţurile umbrite ale parcurilor publice, presta cu blondele aburinde la terasă.Terasele alea caragialeşti, cu feţe de masă în pătrăţele albe şi roşii şi garduri de lemn cu scîndurile dispuse în carouri.Plus mititei, muştar, pîine.
  Doar că nu erau role şi skateboarduri.Biciclete erau şi atunci, nu atît de extreme ca BMX-urile de azi,dar erau.
Azi, e tot ca pe vremuri, cel puţin în Iaşi.Lumea se adună în Copou, ca să facă mişcare.Ca să facă mişcare, cetăţenii vin cu maşinile.Dar cu ce ai vrea sa vină, mă veţi întreba, cu şareta?Corect.Drumul pînă la Parcul Expoziţiei durează 3 ore.Un sfert de oră pînă ajungi la Parcul Expoziţiei şi două ore şi-un sfert pînă găseşti un loc de parcare, dacă ai noroc să renunţe cineva la plimbarea de duminică, adică la făcut curu lat pe o bancă din parc.
  Apropo, oare termenul "a parca" vine de la "parc"? Mi-am lăsat maşina la parc, am parcat.Dacă o las la mall, am mallat.Dacă o las la măcelărie, am măcelărit-o.Dacă o las la amantă, am belit-o.Pe amantă o cheamă Bela.Ce nume de cîine!Gata, am delirat destul.
  Odată ce-ai parcat şi intri în parc, începi să te întîlneşti cu diverşi cunoscuţi.Pe aceştia, îi vei întîlni în ordinea descrescătoare a gradului de antipatie pe care ţi-o provoacă.Astfel, abia la sfîrşit, cînd te pregăteşti să pleci, vezi un prieten agreabil care tocmai se urcă în maşină cu aceeaşi intenţie de a părăsi, răsuflînd uşurat, acest loc consacrat promenadei de stat în cur pe bancă, socializării forţate şi plină de falsitate, cheltuielilor inutile cu apă,dulciuri, tiribombe, într-un cuvînt,consacrat duminicalizării.
  Terasa Vînătorul e plină, deşi e imensă.Toate terasele din oraş sînt pline, iar toate mesele acestor terase sînt pline de bere, pizza, îngheţată.Criză, frate! Dar din puţinul pe care-l au, toti cetăţenii se respectă, cum să nu fie văzuţi la terase, duminica, cînd toată lumea iese din casă? Dacă te plimbi aşa, teleleu, de dragul peisajului eşti un nimeni, trebuie să consumi ca să exişti.Şi să-ţi faci poze cu tot ce-ai comandat, în eventualitatea că nu te vede suficientă lume, să postezi pozele pe reţeaua de îndoctrinare.
  Oricum, un lucru e clar: duminica se iese în oraş.Dacă e soare, nu e voie de stat în casă.
Aşa ceva nu se face.Deşi, să ieşi din casă doar ca să nu stai, e ca şi cum ai scrie fără să ai un subiect.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu