Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

luni, 21 octombrie 2013

Miracolul prefacerii apei în vin

La Iași e toamnă-n Cer și pe pămînt / Iar frunzele, murind, parcă ne dau lumină / Și parcă lumina e sfințită cu rugină, / La Iași e toamnă și parcă muritul mi-e mai blînd.
  
O bucată urîtă din Iași văzută de la Cetățuia
   Aveam în mașină un bidon pensionat. Un pet de apă minerală retras din activitate și trecut pe post de apă de rezervă pentru probleme auto. Pur și simplu n-a mai băut nimeni din el, a rămas neobservat prin portbagaj și a trecut vremea lui. Bulele s-au cam dus. Apa, la căldură, s-a cam amestecat cu plasticul petului. Asta e. Zăcea acolo, așteptîndu-și obștescul sfărșit. O ultimă utilizare și apoi...marea reciclare.
  Acum mă uit la el mut de uimire: pur și simplu a revenit în actualitate. Dar ce revenire: e plin cu vin! Și nu cu orice fel de vin. De vin divin!
  Am fost la mănăstirea Cetățuia, așa, să mai omorîm timpul pînă cînd va termina Toma meditația la matematică.Aveam la mine și aparatul foto, iar Cetățuia avea o frumoasă zi de toamnă. M-am gîndit să le fac cunoștință, anticipînd că se vor înțelege perfect.
  Pe cînd ne îndreptam spre poarta de intrare, am observat un cetățean cu un bidon de 5 litri plin cu o licoare pe care lumina aurie a apusului autumnal o punea în valoare excelent. Nu părea a fi ceai. Ne-am informat la intrare și am aflat că se vinde vin, există o cramă, un vînzător, iar în lipsa vînzătorului, un nr. de telefon lipit pe cramă. Și am purces în cercetare viticolă. Printre mirese chinuite de fotografi prin toți boscheții și toate tufele din curtea mănăstirii (tufe de fufe și fufe de tufe...), am ținut calea dreaptă, am crezut și miracolul s-a produs.

Am ajuns la porțile raiului bahic al mănăstirii. Pe sfîntul Petru de la Porțile Cramei Cetățuia îl cheamă Ovidiu. Simplu. Ca în filmul ăla, ”Eu, tu și Ovidiu”.  Sfînta treime e o caracteristică a religiei noastre: eu, tu (vinul) și Ovidiu.
  Ovidiu n-avea decît bidoane de 5 litri. Dar nu avea nimic împotriva peturilor de alte religii.
 Așa că am dat fuguța la mașină și am adus petul muribund, l-am umplut cu un cupaj de fetească cu merlot, ceva demisec și bonus, am reciclat si două petuțe de 0,5 litri cu ceva cabernet.
  Mergînd înspre mașină, am meditat la miracolul credinței, la ceva de genul să nu-ți pierzi speranța niciodată.
  Căci oricît de stătută și expirată ar fi apa din izvorul vieții tale, prin credință și răbdare, după mult zbucium și chin, o poți transforma în vin! Aleluia !


Un comentariu :