Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

miercuri, 29 ianuarie 2014

Mici bilanțuri

  Am cumpărat lucruri ieftine, cu gîndul de a economisi. Mîncare ieftină. Haine ieftine. Și alte nimicuri de astea, pentru casă, tot chibzuit, tot economicos. Rezultatul a fost că am mîncat nesănătos, hainele au trebuit înlocuite, lucrușoarele s-au rupt, s-au tocit, au trebuit aruncate. Am trăit mai rău, dar nu m-am îmbogățit deloc. Asta înseamnă să cheltuiești aiurea, ”în orb”. Chiar dacă lucrurile de pe bonul de casă sunt ieftine, dacă sunt multe, sau dacă sunt prea dese bonurile de casă, iar nu e bine. Deasemenea, depinde și de cît sunt de trebuincioase. Planificarea, dragii mei. Iar ne întoarcem cu gîndul cam vreo 24 de ani în urmă.


*
  Și că veni vorba de nostalgii pro-comuniste: cum e să fii președintele României 10 ani de zile în plin capitalism, în plină eră a Internetului, în Uniunea Europeană, beneficiind de fonduri europene, și la sfîrșitul mandatului să constați că poporul pe care ai fost ales să-l reprezinți plînge după un dictator? Cum e asta?
 Un dictator pe care acest popor l-a urît 100%. Unul dintre puținele lucruri care i-au unit pe români a fost ura pentru Ceaușescu. Toată lumea era de acord că nea Ceașcă e răul absolut. Mai rău nu se putea. Nici măcar nu e un păcat să-l omori în ziua Sfîntă de Crăciun, diavolul pe pămînt.!
 Și acum, în comparație cu tine, lumea îl regretă. Îl preferă. Mai bine cu Ceaușescu decît cu Băsescu. Un ”record” absolut incredibil!!!
  Mai poți să te jîmbezi la tv?! Să dai lecții altora?! 

*
   Și apropo de Băsescu: știți ce-mi place cel mai mult la băsiști? Că răul cel mai mare care li se întîmplă, de regulă, se numește Traian Băsescu. El îi trădează primul! Cum dau de necaz, Băselu îi aruncă ca pe niște cartofi degerați. Și tot el e primul care le dă în cap. Și nu știu cum se face, că, tot de regulă, lichelele astea puse pe căpătuială, cam dau de necaz. Imediat după ce Băsescu nu mai are nevoie de dumnealor. Pe sistemul ”cine e cu mine, încă nu sunt împotriva lui!”

*
  Asta nu înseamnă că USL-ul sau alte partide, partiduțe, gășcuțe, în fine, că vreun politician ar fi altceva. Se pare că am intrat într-un fel de Cod Roșu. Vom vorbi, probabil, și despre ei.
Doar că, încă n-am terminat cu Codul Portocaliu.
 
   

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu