Cine nu pierde, nu caută, logic!

 

Tare mă enervează să caut ceva, presat de timp, și să realizez, pe secundă ce trece, că nu voi găsi acel ceva în timp util!
Hm. Pe scurt, tocmai v-am spus povestea vieții mele, varianta mea.

 

 Cine caută, înseamnă că a pierdut, cine a pierdut înseamnă că e loser, cine nu caută, n-a pierdut, iar cine n-a pierdut, e winner, logic!

       Mă uit la oamenii de succes din societatea noastră. Apoi mă uit la oamenii simpli, obișnuiți. Un cap, două mîini, două picioare...băi, care e diferența? Mă uit din nou la succesmeni și din nou la luzărmeni. Mă dau un pic înapoi, să mă uit așa, mai peransamblu, cum auzi la piață. Și mă luminează deodată luminița de la capătul tunelului după care mă lovește revelația ca trenul aferent luminiței : diferența e că noi ăștia, obișnuiții, pierdem vremea căutînd, pe cînd ei, ăia, obișnuiții cu DNA-ul, se îmbogățesc găsind și luînd.
  Pe cînd tu căutai la ce facultate să-ți pierzi 5 ani din viață, ăla își lua diploma la școala vieții prin Germania.
  Ai terminat facultatea și cauți un loc de muncă - ăla e deja patron și te cumpără pe 2 lei.
 Cauți o fată să-ți întemeiezi o familie - ăla deja a dezbinat vreo 20 de familii și acum își cumpără asistente TV și guriste din trupe de club. Pentru a menține gurista proaspătă, trebuie să-i schimbi trupa din cînd în cînd.
  Cauți un apartament - îți vinde ăla o garsonieră la preț de Arcul de Triumf (din Paris, biensiur), că a făcut el niște pam-pam cu niște notari, cu niște evaluatori, a scos în stradă niște bătrîni și e mare dezvoltator imobiliar.
  Cauți o țară în care să speli babe la cur sau mașini la spălătorie ori vase la restaurant, numind asta un trai decent - e din cauză că ăla a vîndut țara în care te-ai născut, și-a cumpărat o insulă particulară, tropicală, unde stă toată ziua cu ea la soare (cu insula), el fiind în acest caz cel șters la cur de supermodele de 16 ani, consumînd calota glaciară a Terrei cu whiskey. Ca să nu exagerăm, nu a vîndut toată țara. Doar cîteva din părțile alea infestate cu cianură, care put și pot lua foc, alea cu gaze, aur și petrol.
 Cauți adevărul de la Revoluție, cauți deontologie-n presă, cauți cinste în justiție, ce dracu tot cauți, n-ai înțeles, toate-s la Ăla ! Mai bine liniștește-te și caută o bormașină pe Mercador sau pe Tocmai punct ro și bortilește-ți vecinii, că asta te învață reclamele și emisiunile retarde pe care le consumi la pachet cu berea Pișatul Cerbului, 5 lei / 5 litri superofertă plus o pungă de semințe în coajă. Iar cojile adînc înfipte în covorul persan, cadou de nuntă de la bunica de la oraș. Că asta ne învață televizorul, să ne batem, nu să fim uniți și să realizăm ceva, nu, să ne dăm în cap pentru locuri de parcare, pentru echipe de fotbal, pentru gașca de la bloc,romănii împotriva ungurilor, minerii împotriva studenților și toți împotriva țiganilor, totul e să ajungem vedete la știrile alea oribile de la ora 5. Sărutări de falange Elodiei !
    Dacă te-ai apucat de căutat, deja ai pierdut. N-ai voie să cauți, n-ai timp. Lucrurile pe care le ai deja trebuie să fie în ordine, la locul lor. Iar cele de care vei avea nevoie trebuie să știi să le procuri atunci cînd oportunitatea se arată. Din timp. Nu cînd deja îți crapă buza. Ai văzut vreun mahăr să se bîlbîie, atunci cînd vine vorba de cash? ”-Ăăă...stai să văd ce mai am pe card...să văd prin buzunare...”, nu, tată, ăla scoate cheița, deschide seiful din spatele portretului său de prost gust, trîntește cărămida pe biroul de lemn masiv și zice ”ia d`acilea, moșiule”. Nu se-ncurcă, nu se joacă. Nu caută. Ce-i drept, uneori este el cel căutat, nici o problemă, așa e viața, totul vine cu un preț. Iar el are bani să-l achite.
  Se spune ”cine caută găsește”. Pe naiba! Cine caută pierde timpul. Cine caută, nu știe ce e cu viața lui.
Cine caută greșește! Unde greșește?
Sunt două tipuri mari de căutări. Zic io, nu trebuie să credeți tot ce citiți pe net.
    În ”onoarea” celui mai important succesmen român, cel care a făcut totul posibil pentru cei care s-au îmbogățit după revoluție, tata lor, al hoților, originalul emanat, the one and only, Ion Iliescu, am denumit cele două mari tipuri de căutări, ”Meandrele concretului” - cea materială și ”Sinergia faptelor” - cea imaterială.
  Să vedem unde se ascund greșelile. Sau măcar să ne jucăm căutînd.

  I. Meandrele concretului
      De cele mai multe ori, atunci cînd cauți ceva precis, ceva ce-ți trebuie neapărat, un obiect să zicem, lucrurile se petrec după anumite reguli.

Regula nr.1: nu găsești ce căutai. În cel mai bun caz, îl găsești atunci cînd nu-ți mai trebuie. De ciudă, îl spargi, îl rupi, îl arunci la gunoi, în WC, etc. După care îți trebuie musai din nou. Scotocești în gunoi, în WC, în etc. Iarăși nu-l găsești, în schimb miroși oribil. Îți juri că-ți vei procura 20 de bucăți din acel obiect, ca să ai pe ce pune mîna la nevoie. Amîni, amîni, pînă uiți. Aici e greșeala.

Regula nr.2: găsești altceva, ceva ce ai căutat cu altă ocazie. Acum degeaba l-ai găsit că nu-ți mai trebuie. Prudent, învățat din experiențele anterioare, întrerupi un pic actuala căutare și pui bine acel ceva, bănuind că îți va mai trebui. Bineînțeles că nu îți va mai trebui niciodată. Sau, dacă viața te urăște suficient de mult (și după o vîrstă, te urăște, după suficient timp petrecut împreună, ajungeți să vă urîți reciproc) , îți mai oferă o ocazie în care îți trebuie acel ceva. Însă l-ai pus atît de bine să nu se mai piardă, să nu-l mai găsească nimeni care să ți-l rătăcească, încît...ai reușit! A doua greșeală.

Regula nr. 3: găsești ceva nou, mai valoros, dar îl ratezi. Ori nu îți trebuie în acel moment, ori nu ai timp să te apleci și să-l culegi, ori nu ai bani decît pentru ceea ce căutai inițial. Afacerea e că prețul cu care vine acest ceva nou, găsit din întîmplare astăzi, e...nu că e mic... hai să vă explic altfel: e ceva mai mic decît prețul pe care ai fi fost dispus să-l plătești cu ochii închiși pentru acel lucru, atenție! într-o dimineață infectă, după o băută cruntă, chinuit de hemoroizi, în etapa de zgîrcenie maximă a vieții tale, și ar fi fost un cadou pentru cel mai mare dușman al tău. Din banii pentru berea cu care urma să te dregi. Din nou, mare ratare, cap de pițurcă ce ești.

Regula nr. 4: găsești fix ceea ce cauți. Pe sistemul ”ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să găsești”. Greșeală din start.

 II. Sinergia faptelor
     Atunci cînd cauți ”ceva mai bun”. Iar ”ceva mai bun” e tot timpul în altă parte. Greșeala constă în faptul că, pur și simplu, nu te poți opri măcar o clipă ca să te bucuri de ceea ce ai. Îți faci mereu griji pentru ceea ce va fi, încît pierzi ceea ce este. Definitiv.
     Nu trebuie să ne fie teamă de greșeli.
     Greșind, pierdem. Pierzînd, căutăm. Și căutînd, găsim. Așa mergem mai departe. Uneori găsim ceea ce am căutat, sau pe-aproape, alteori ceva nou, mai bun, sunt și cazuri în care găsim că nu mai există ceea ce căutam, tot un rezultat e și ăsta, un rezultat care ne permite să mergem înainte. Nu există căutare fără rezultat. E doar o chestiune de timp. Iar cei care chiar nu găsesc nimic, sunt cei care chiar nu vor să găsească ceea ce pretind a căuta. Ei au grijă să caute ceva ce sigur nu există, în locuri în care nu e absolut nimic de găsit. Nu vor să fie dezamăgiți de rezultat. De regulă, aceștia sunt cei care-și caută versiuni ideale, ireale ale lor înșiși.
   Mai nasol e atunci cînd, în viață, fiind foarte preocupați să căutăm ceva sau pe cineva, după criterii prestabilite, conduși de păreri preconcepute, care, de multe ori nici nu sunt ale noastre, nu observăm că am găsit ceea ce căutam, ba chiar mult mai mult. Sau constatăm asta prea tîrziu. Greșeala e că ori ne grăbim, nu prea gîndim, nu mai avem răbdare să căutăm și ne belim viețile de la vîrste acneice, ori obosim, gîndim excesiv de mult și nu mai avem chef să căutăm, irosindu-ne viețile pînă la vîrste lombosciatice. În ambele cazuri renunțăm la căutări, iar renunțarea, eșecul, îl ascundem stîngaci sub masca succesului vieții noastre!
Pe cine păcălim și de ce?

   De aceea, ce mă enervează cel mai mult e să caut ceva acolo unde-mi convine mai puțin, acolo unde se caută cel mai greu și să-mi asum 100% ceea ce voi găsi.
  Hm. Pe scurt, tocmai v-am spus povestea vieții noastre, a tuturor. Varianta reală.