Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

miercuri, 8 octombrie 2014

B.O.R. deasupra unui cuib de cruci


Nu mă inervați, uăi, cî io îs Vrăjitoru! Acușica ai put ă spel on iu!
     Deși a stat din fiert -ca să fiu în ton cu anotimpul- nu puteam să trec cu vederea această știre culeasă toamna, pe tîrziu.
Pe scurt, un cetățean din Liteni, județul Suceava, a aflat de la CNSAS că preotul paroh i-a pus un pomelnic la Securitate prin anii `80, î.e.n.c.(înaintea erei noastre capitaliste). Așa că a luat o echipă de filmare și s-a dus să-i ”mulțumească” pentru anul de pușcărie petrecut la Gherla. Emoționat de revedere pînă-n cele sfinctere, popa i-a oficiat gratuit o slujbă neortodoxă, un fel de șaorma teologică cu de toate, sfinți, cruci și dumnezei, totul împachetat într-o lipie de mamă. Se spune că Dumnezeu nu bate cu parul.
 Așa că  interpopul din Liteni (membru al Clanului Interpopilor, ai cărui membri sunt ceva între popă și securist) a pus mîna pe crucea de lemn din dotare și a demonstrat cameramanului că viața spirituală bate filmul! La propriu. Apoi și-a chemat ajutoare, niște Hell`s Angels sau Heaven`s Devils locali, conduși de însuși fiul său, tot popă, normal. A urmat o răstălmăcire a pildei ”să întorci și celălalt obraz”, noul sens alocat fiind ceva de genul ”să-i disloci și cealaltă falcă”.
   Toamnele sunt superbe în Moldova. Aurii, sangvine, coapte, dulci-melancolice și amărui-euforice. Mica răbufnire a mizeriei umane de la poarta lăcașului de ocult din Liteni s-a consumat în pîntecele unei indiferente, autosuficiente  miercuri autumnale, reducînd o dramă umană la o simplă flatulație de presă.
   Ce m-a forțat să scriu despre asta? Nu faptul că un preot a colaborat cu securitatea. Asta e ceva destul de obișnuit, majoritatea popilor care au slujit înainte de revoluție sunt interpopi, unii-securiști cu sutană, alții-preoți cu epoleți. Mai nou, sub acoperire, că se poartă. Și nici faptul că un preot își face de ocară biserica, printr-un comportament inacceptabil. De cînd Becali a devenit distribuitor autorizat de Iisuși și Dumnezei, violența s-a mutat de pe lîngă stadioane, pe lîngă biserici. Ce m-a obligat, în realitate, să-mi pierd timpul cu știrea asta măruntă, e tot un fapt mărunt, un amănunt: acest preot de 70 de ani, corupt, securist, violent, se numește VRĂJITORU. Ionel Vrăjitoru. OMG!
  Dragii mei, cum poți fi preot și să te numești ”Vrăjitoru” în buletin?! Și asta nu e tot. Acum vine partea cea mai bună. Preotul Vrăjitoru chiar se ocupă cu vrăjile, mai bine spus cu vrăjelile: practică bibliomanția, fapt interzis categoric de biserică. Adică spicuiește din programul viitor al vieții enoriașului credul, contra unor sume de bani. O altă formă a taxei pe prostie, numită și ”impozitul pe Zăvoranit”.
   Ce fel de slujbe ține popa Vrăjitoru? În loc de Biblie, bănuiesc că citește din Harry Potter sau din Stăpînul Inelelor. Ocazional, la alegeri citește din Cartea Morților, ca să-i cheme la vot, că partidul de la putere, indiferent care ar fi el, plătește bine. În loc să fie încîntați spiritual, credincioșii sunt ”incantați” material. Merg cu presupunerile și mai departe și îndrăznesc să-mi imaginez că mobila din casa parohială e de la Merlin. Leroy Merlin, off course. Iar serialul preferat al popii e ”Ce vrăji a mai făcut soția mea”.
  Îi urăm bătrînețe de piatră, și nepoți burduhănoși, mai ales că are deja pregătite numele pentru viitorii nepoți, care, bineînțeles că nu au voie să fie altceva în viață decît tot interpopi, ca tatăl și bunicul lor. În concluzie, măi dragă creștinilor, puneți mîna și cotizați ca să aveți ocazia de a pupa poala unor nepoți de popă, pe scurt, nepopi, pre numele lor Minciuitoru, Păcălitoru, Aburitoru, Voodooitoru. Nume sincere, oneste, conform normelor europene care cer, ca pe etichetă să scrie exact ce conține borcanul cu căcat din care servesc, pardon, slujesc, agenții BOR sub descoperire.
  Trist e faptul că oameni ca acest jeg în sutană, își aduc o contribuție serioasă ca bunul-simț, liniștea și curățenia spirituală, în România de azi, să-și compromită sensul, să-și piardă rostul, sau cum se mai spune, să devină doar o vînătoare de vrăjitori.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu