S-a descoperit un Om la Iași!

   Cu mare bucurie, am aflat, ieri, că există și la Iași un Om, specie extrem de rară. Ca să vă faceți o idee despre cît de rară este această specie, vă pot spune că încă nu s-a putut stabili cu certitudine dacă Omul e pe cale de dispariție sau pe cale de apariție !
  Sunt teorii care susțin că Omul se trage din omul obișnuit, Homo Canapellus (omul de canapea), numit și Homo Teletîmpitus (omul-telespectator). Alți specialiști contrazic această teorie, argumentînd cu faptul că omul-de canapea (sau Homo Grătarus, pe timp cald), este de fapt o involuție a maimuței, un pas înpoi. Știa Darwin ceva, dar a pus planșa invers. Prin urmare, nu are cum să apară o specie superioară alteia, dintr-o specie inferioară. Ar însemna să sară o treaptă-două pe scara evoluției. Există și a treia categorie de teoreticieni, care sunt de acord cu ambele teorii. Da, se poate sări peste cîteva etape ale evoluției, pentru a ajunge pe poziția dorită, în lanțul trofic. Nu e ok, dar se poate. Așa a apărut PSD-ul, de pildă. O revoluție confiscată, un plagiat ici, un doctorat colo, hopa ditamai balaurul cu jdemii de capete! Dar parcă numai PSD-ul...
  Indiferent de ce ne spun savanții, Omul există printre oameni și acest lucru nu poate decît să ne bucure și să ne dea o nemeritată speranță. Iar faptul că în urbea mea natală trăiește cel puțin un specimen, nu poate decît să-mi facă zilele un pic mai bune.
  Omul a fost descoperit ieri, de către un amic, bineînțeles, din întîmplare: prietena acestuia și-a scăpat portofelul lîngă mașină în timp ce cobora. A doua zi, amicul meu a găsit în parbriz un nr. de telefon. Același nr. de telefon era proptit și în ștergătoarele mașinii parcate lîngă a lui, portofelul fiind căzut între cele două auto. A sunat, s-a întîlnit cu Omul, un tip la vreo 30 de ani, acesta i-a dat portofelul intact, cu acte, cu bani. Subliniez, cu bani. Nu vreau să spun cîți, dar vă garantez că erau suficient de mulți chiar și pentru cineva cu venituri mărișoare. În plus, amicul meu a insistat să-i acorde Omului o recompensă pentru gestul său, dar acesta nu a acceptat. Om pînă la capăt! Chinuit de recunoștință, amicul meu l-a bătut și l-a torturat (la cap, psihic) pînă cînd Omul n-a mai avut ce face și a acceptat să fie răsplătit. Mai mult așa, ca să fie prietenul meu cu conștiința împăcată.
  Oamenii există. Sunt printre noi. N-aveți cum să-i recunoașteți, nu poartă bărbi, sutane și cruci de aur masiv la gît, nu poartă costume de zeci de mii de euro și nu vă cerșesc voturile, n-au silicoane și operații inestetice, nu cîntă manele și nici nu apar la televizor.
  Pe un Om îl recunoști doar după fapte.