Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

duminică, 31 iulie 2011

Am fost la mare

     Ei, şi?Toată lumea merge la mare.Nici măcar n-am fost "afară", am fost în ţară, la 2 Mai.Mergem acolo de cîţiva ani.În principal, din raţiuni financiare, în secundar pentru că staţiunile de pe litoralul românesc n-au fost încă spălate de gunoiul manelisto-OTVist care le populează de către un tsunami, aşa cum ar fi normal. Anul trecut am descoperit o pensiune chiar pe malul mării cu o terasă imensă ce domină plaja de sus.Îmbină perfect lenea de a merge la plajă cu mai multe lucruri.
În primul rînd cu necesitatea de a oferi copilului cît mai mulţi metri cubi din aerul plin de binefaceri al mării.Locuind la acea pensiune, copilul e expus practic 24h din 24 la mare, la soare.Din punctul lui de vedere, mai mult la mare.Mai bine zis, în mare.
În al doilea rînd, această expunere permanentă la plajă, răspunde perfect şi obsesiei de neînţeles a soţiei care ţine să-şi albească tot mai mult pielea de sub costumul de baie.
Şi nu în ultimul rînd, cu menirea sacră a bărbatului de a înfrunta această imensă cantitate de apă încercînd s-o egaleze cu bere.Aţi observat că vrea, nu vrea, cînd ajunge pe plajă, radarul interior al bărbatului scanează imediat locul cartografiind terasele cu bere.Veţi spune că nu, prima dată se uită după ţîţe.Greşit.Prima dată se uită la slipurile celorlalţi masculi să nu fie mai umflate ca ale lor (în faţă,bineînţeles), apoi după toplessiste, dar astea în timp ce adulmecă după bere.Cred că şi în timpul debarcării din Normandia, dacă ar fi fost o terasă pe plajă, ar fi existat un acord de încetare a focului o dată la o juma de oră.
     În concluzie, foarte tare terasa aferentă pensiunii respective.De fapt nu foarte tare, se cam zguduia dacă păşeai mai apăsat.De asta dar şi din cauza soarelui, preferam să mîncăm la parter, iar peturile de bere le aduceam unul cîte unul, nu cu baxul.Un pic dificil să faci drumuri la frigider o dată la zece minute, dar asta e, sportul la malul mării e sănătate curată. 
Asta nu e terasa noastră, e o subterasă a terasei noastre.Un fel de terasă de serviciu.

   Un alt dar al acestei terase sunt poveştile.În ritmul liniştitor,relaxant şi constant al valurilor mării şi al paharelor de bere, oamenii îşi amintesc tot felul de lucruri şi după ce îşi descarcă oful pe guvern şi mizeriile de zi cu zi, povestesc.Am aflat astfel, chiar de la proprietara pensiunii că, într-o noapte de ianuarie, în largul mării a avut loc o confruntare extraterestă.Ne-a descris nişte cilindri lungi , de foc, care ieşeau din mare şi se izbeau într-o explozie de scîntei.Pe cuvîntul meu că femeia nu băuse nimic, avea nişte probleme cu stomacul.Nici nu părea genul mitoman.Cred că văzuse nişte aplicaţii militare, pe vremea aceea era acolo o bază militară.Oricum, spusă noaptea, la malul mării, cu convingere, povestea a creat un moment interesant.Mai ales că era punctată din cînd în cînd de un dat din cap cu subînţelesuri, însoţit de fraza:" Multe ciudăţenii am văzut în marea asta..."





Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu