Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

miercuri, 12 decembrie 2018

Gânduri de miercuri dimineața

      Ziua începe cu un paradox: deși e dimineața devreme, deja e târziu. Panică light. Începe Simultanul. Ca un Kasparov al micului dejun, mă angajez simultan, în mai multe meciuri: cafea cu zahăr brun, omletă cu salam și parmezan, sandvișuri cu cașcaval, o țigare. Contra cronometru, c-așa-i în șah. Toate, în timp ce, încă, dorm.
     Micul dejun e gata. Mă autoservesc cu pohta ce-am pohtit: cafea cu parmezan, omletă cu salam și scrum de țigare, sandvișuri arse, cu un pic de cafea și ceva negru, crocant (zahăr brun, sper!), o țigare muiată în gălbenuș, cafea, lapte și apă, în funcție de cum am poziționat scrumiera pe masă. Am uitat cașcavalul. Din nou! Oare să-l arunc? Îl tot uit, cam de multișor. Alaltăieri, Tomiță se ajuta de el la încălțat, îl folosea pe post de ”limbă de pantofi”. M-am făcut că nu văd. Mai bine scriu pe el ”Say Cheese! Happy 2019!”, îi pun un magnet pe spate și-l dăruiesc doamnei de la întreținere, pe post de magnet de frigider. Am să-i spun că e un magnet special, care-și schimbă culoarea în funcție de anotimp. De exemplu, la primăvară va fi verde. Așa cum și costurile mele la întreținere se schimbă, miraculos, inexplicabil...


     Am mâncat micul dejun, am băut cafeaua, m-am trezit. M-am trezit! M-am trezit că e foarte târziu și că ambele băi sunt ocupate. Dar nu de mine. În clipa asta, ar trebui să fac duș. Eu sunt în sufragerie. Din păcate, de regulă, în sufragerie, nu poți face duș. Cel mult, te poți uita la știri. Știrile încearcă să mă înveselească, să mă destindă, astfel încât să pot începe o nouă zi cu speranță, încredere și optimism: atentat la Strasbourg, 3 morți și 12 răniți, un sortiment variat de accidente, pentru toate gusturile (cu 1 mort, 2 morți, 5 morți), în curând o nouă criză financiară, un spânzurat în cartierul Mircea cel Bătrân și o știre proastă, negativă, de-a dreptul terifiantă, Pepe și Dorian Popa au căzut de pe scenă iar Lidia Buble a leșinat în timpul concertului. Cine-or mai fi și ăștia. Nu, pe Pepe îl știu, recunosc. 


     S-a eliberat o baie! Înșfac un sul nou de hârtie igienică și mă duc să compun o urătură plină de ”sentimente” proaspete, aducătoare de noroc, pentru toți cei urcați, căzuți sau leșinați pe scenele României centenare.
     Urmează înviorarea de dimineață. Racletonul. Hai, băieț, că puteț, puneți mâna pe racleț, dacă altceva n-aveț!...(folclor urban). După ce am răzuit albul feeric al iernii, de pe mașină și după ce-am încălzit-o ca pe un fotbalist profesionist, intrăm pe terenul carosabil, unde ne așteaptă un meci dur. Însă, după câțiva metri, într-un trafic imposibil, se dovedește că meciul nu e de fotbal, ci, mai curând, de șah. Autoturismele înaintează numai câte o pătrățică, mai mult stau decât merg. Doar cîte un nebun se mai trezește să se deplaseze ceva mai mult, pe diagonală. Pieton la intersecția C6. Mașină la pieton. Tramvai la mașină. Damă la Q7. Șah. Rege la X5, negru și...mat!
     Las copilul la școală, mă grăbesc la serviciu. Bineînțeles că prind toate semafoarele pe culoarea  roșie, toate mașinile de ”Școală” din oraș îmi blochează drumul, toate babele-kamikaze mi se aruncă în fața mașinii în locuri nemarcate, toate virajele verde-liber-dreapta sunt înfundate cu idioți nesimțiți care nu merg la dreapta, ci înainte și au roșu spre înainte, pe scurt, universul întreg e împotriva mea!


     Ajung într-un final, la serviciu, pe ultimul minut, caut un loc de parcare. Cu o ultimă sforțare, Universul îmi blochează calea cu o ditamai mașinoaie de gunoi. O evit și pe asta, spre disperarea Universului, care, roșu la față, obosit -nu mai e nici el, la prima expansiune- îmi dă de înțeles, în sictir, că ne vedem și mâine. Găsesc loc de parcare, ca prin minune, pleacă o mașină. Parchez și în timp ce mă îndrept spre clădire, mă gândesc, intrigat...dar nu intrigat-revoltat sau nervos, nu, mai degrabă intrigat-interesat și un pic fudul: ”Plm, dar Universul ăsta chiar nu mai are și altă treabă?!”.
    

marți, 11 decembrie 2018

Gânduri de luni dimineața

       Luni dimineața, lucrurile au o inerție atât de mare, încât primele gânduri îmi vin în minte abia marți dimineața!   
       Iată câteva dintre acestea:

* Diminețile de luni ar trebui declarate calamități naturale. Cod roșu. Stați în casă! Ar trebui să se emită polițe de asigurare împotriva zilei de luni. Așa ceva e imposibil, pentru că 90% dintre asiurați ar reclama, săptămânal, daună totală!
* Dragi inventatori, oameni de știință britanici, savanți naziști (care mai trăiți), vă rog inventați geaca cu încălzire și închidere centralizată, din telecomandă. Că mă enervează fermoarul ăsta care se tot blochează!
* Zilele astea, în Franța, niște cetățeni protestează împotriva guvernului. În cazul de față, împotriva guvernului francez. Ca simbol al mișcării lor, s-au îmbrăcat în veste galben-reflectorizant, din alea, de care folosește poliția sau constructorii. Presa i-a botezat ”Vestele galbene”. Un grup de femei din această mișcare au înființat pe net un fel de agenție matrimonială de nișă, special pentru ele, cele din mișcarea Vestelor Galbene. Mi s-ar părea firesc ca site-ul respectiv să se numească ”Nevestele galbene”.
* Un prim pas în lupta cu diminețile de luni ar fi prelungirea cu 24 de ore a serilor de duminică. Vorba dlui Suruceanu, ”Ce seară minunată, mai spune-mi, iubito, odată / Te-aș crede că ești frumoasă, dacă-mi spui că luni stăm acasă...”;
* Săptămâna trecută, într-un Kaufland, mirosea îngrozitor. Până să aflu cauza, am bănuit că s-a strecurat o mică greșeală în e-mailul trimis de către departamentul de marketing. Așa cum, de Paște, pentru stimularea vânzărilor, se pulverizează spray cu aromă de cozonac, am crezut că acum, în preajma Crăciunului s-a dorit aromatizarea supermarketului cu rășină de brad. Numai că au scris greșit cuvântul ”rășină”.
* Anul acesta, n-am găsit unde să facem Revelionul. Totul e sau ocupat, sau nu ne place. Iar restul, costă. Cred că o să rămânem în 2018.
* Săptămâna lucrătoare are două părți: ziua de luni și celelalte patru zile.
* Celor care-și doresc un revelion ca-n povești, îi avertizez că nu toți puteți fi Feți-Frumoși sau Ilene Cosânzene. Vă dați seama, ce înseamnă, după beția de revelion, să fii Balaurul cu Trei Capete?!
 
   Cam asta mi-a trecut prin cap, în dimineța de luni. După aia, m-am trezit din somn și am început rutina matinală.

vineri, 7 decembrie 2018

Așteptând-ul pe Curier


      Am făcut comandă pe net, la Moș Nicolaie, pentru Toma. Timpul a trecut, zilele și nopțile s-au succedat până n-au mai putut, anotimpurile s-au schimbat, continentele s-au rearanjat, dar curierul nu mai reușea să ajungă.
     În ajun de Moș Nicolaie, am sunat la call-centerul firmei de curierat. Naiba m-a pus. Sau mama ei, nu mai rețin. Sună. Începe roboata:
”- Pentru limba română apăsați tasta 1. Pentru limba engleză, apăsați tasta 2. Pentru limba franceză...”, ș.am.d.
Bineînțeles că, toate aceste indicații erau în limba română.
      Apăs tasta 1 și mă aștept să aud:
”- Vă mulțumim că ați selectat limba română. Pentru limba română fără accent și fără greșeli gramaticale, apăsați tasta 1 de 2 ori. Pentru restul limbilor române, apăsați tasta 2, de 2 ori.” Dar nu, bineînțeles că nu am auzit așa ceva. Încă.
      Mesajul înregistrat continua, firesc, cu înșiruirea opțiunilor clientului în funcție de scopul apelului: pentru a afla informații despre comanda plasată, apăsați tasta X, pentru a plasa o comandă apăsați tasta Y, etc. Am optat pentru a șăde la taclale cu un operator.
      Am apăsat cu convingere tasta aferentă și am fost informat, prompt, că ”toți operatorii NOȘTRI sunt angajați în alte convorbiri”. M-a intrigat un pic, acest ”ai noștri”. Păi, normal că...ai voștri! Că doar n-am sunat la ”ai LOR”! Ce-i asta? un fel de autoreclamă? Uite, operatorii NOȘTRI sunt ocupați toți, dar ai lor sunt, majoritatea, la o țigară în spatele blocului. Numai vreo doi muncesc, săracii. O sărăcie de firmă de curierat!
      Mă deranjează și chestia asta, ”sunt angajați în alte convorbiri”. Pe bune. Să mori tu că nu-i nici unul la budă sau în pauză de masă? Zi frate, cinstit, că nu ne supărăm, e dreptul angajatului, e omenește să fie în pauză. Umanizează, un pic, înregistrarea aia: ”ne cerem scuze, dar 5 operatori muncesc, unul e învoit pe caz de boală, doi joacă LOL și pe una o pipăie șefu` în birou la el. Veți fi preluat imediat ce unul dintre ei se eliberează. Sau termină șefu`”. 
     ”Sunt angajați în alte convorbiri”: adică operatorii NOȘTRI, au sunat, la rândul lor, la alte call-centre și așteaptă, la rândul lor, să intre în legătură cu alți operatori?! Cu operatorii LOR? Că doar nu se precizează ”sunt angajați în alte convorbiri, în interes de serviciu”. Nu, pur și simplu ”alte convorbiri”. Poate, una, vorbește cu mă-sa la Crevedia și-i bârfește aia tot satul!
     ”Sunt angajați în alte convorbiri...”: de fiecare dată când robotul telefonic îmi repetă asta, mă aștept să adauge ”...mai importante”. Problemuța ta de căcat poate să mai aștepte. De fapt, te alinți. Irosești timpul prețios al oamenilor cu probleme grave, importante. Tocmai a sunat Kim Jong-un să vadă ce mai e cu coletul ăla nuclear pentru sărbători. Trump e pe linia fierbinte și Putin vorbește de-o oră cu operatorul Marcel despre niște sateliți militari strategici, că i-a comandat de pe e-Mag, de Red Friday și n-au mai ajuns! Și vii tu, să ne f...la cap cu coletul tău de 138 de lei!!! Cere-ți scuze și marș d-aici!
      Se poartă cu tine de parcă nu din apelurile rezolvate își câștigă salariul.

      Roboata mă informează că sunt apelul în așteptare nr.11 și că mi se mulțumește pentru timpul meu. După vreo 3 minute, am intrat în Top Ten. După alte vreo patru minute, am mai urcat un loc în clasament. Locul 9. Încă 5 minute: locul 8. În acel moment am înțeles că ”toți operatorii noștri”, sunt, de fapt, vreo 2. Dacă ar fi fost mai mulți, ori ar fi mers mai repede coada, ori pe sărite. Stăteam la rând în șir indian. Începuse să-mi placă chestia cu numărul de ordine. Nu mă mai simțeam pierdut în Cosmos, ca în alte cazuri. De obicei, ți se spune că vei fi preluat imediat ce un operator va fi disponibil. Pe fondul unei melodii pe care ajungi s-o urăști sincer, din tot sufletul, pentru tot restul vieții! Și te adâncești în bezna așteptării, precum Tesla lui Elon Musk în singurătatea infinită a spațiului. La un moment dat, ți se strecoară în inimioară, perfidă, otrăvită, bănuiala că nu vei fi preluat de nimeni, niciodată. Operatorul NU EXISTĂ. Te-ai rugat degeaba. Dar e prea târziu. Ai ajuns prea departe și nu mai e cale de întoarcere. Așa că-ți accepți soarta și mori cu telefonul la ureche. Scheletul tău, urlând într-o gaură neagră de tip call-center, cu telefonul la ureche, va fi dezgropat secole mai târziu, de o firmă de construcții din China, cu ocazia lucrărilor la un complex rezidențial. Un muncitor îți va desprinde dintre degetele țapene telefonul antic și va asculta, siderat:
”- Bună ziua, numele meu e Loredana, cu ce vă pot fi de folos?”.
     Am ajuns la locul 5. Roboata și-a schimbat abordarea. După atât de mult timp petrecut împreună, a renunțat să mi se adreseze cu ”dumneavoastră”. Am început să ne tutuim. Am povestit despre viețile noastre, școală, servici, căsnicie, copii, vreme, fotbal, politică, religie, sex. Vă întrebați, probabil, ce anume poate să discute un robot telefonic în materie de religie sau sex. Simplu, eterna temă: cum se explică sarcina Fecioarei în absența desăvârșită a sexului? Tocmai dvs, doamna robot să nu știți? Foarte simplu, sunt atâtea metode: Wi-Fi, wireless, bluetooth...Da, dar acum 2000 de ani?! Vorbim despre evrei, doamnă...ăștia-s plini de știință și secrete. Chiar credeți că Seinfeld și-a scris serialul singur? N-ați văzut că n-a mai produs nimic interesant, după? Și toate invențiile din istorie și personalitățile și Hollywoodul...știți câte anexe are Tora? Vreo două sunt numai cu bancuri despre evrei!

    Roboata cade pe gânduri și după câteva minute de tortură muzicală, mă anunță că sunt pe locul 7 în așteptare. WTF?! Parcă eram pe 5! Cum e posibil? Mă revolt degeaba. Cu cine să mă cert? Măcar, la cozile ceaușiste, făcea lumea scandal când se băga cineva în față. Nu știu, poate sunt clienti VIP care sună pe numere speciale, cine știe...În sfârșit ajung pe locul 2! Gata, strîng de pe masă, mă pregătesc, îmi aranjez freza, nodul la cravată, îmi iau pix și hârtie, verific să am la îndemână AWB-ul...din clipă în clipă trebuie să...și deodată:
”Ne pare rău, apelul tău nu a putut fi preluat, te așteptăm să revii cu un nou apel telefonic”...

     Prin testament, las generațiilor viitoare acest telefon funcțional, deschis, cu un apel în desfășurare. Când, în veacul vecilor, va răspunde un operator, rog pe urmașii urmașilor mei, să-i transmită tot ce scrie în Anexa la prezentul Testament. PA: atenție, conținut explicit 18+ !
     Vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră.