Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

vineri, 7 decembrie 2018

Așteptând-ul pe Curier


      Am făcut comandă pe net, la Moș Nicolaie, pentru Toma. Timpul a trecut, zilele și nopțile s-au succedat până n-au mai putut, anotimpurile s-au schimbat, continentele s-au rearanjat, dar curierul nu mai reușea să ajungă.
     În ajun de Moș Nicolaie, am sunat la call-centerul firmei de curierat. Naiba m-a pus. Sau mama ei, nu mai rețin. Sună. Începe roboata:
”- Pentru limba română apăsați tasta 1. Pentru limba engleză, apăsați tasta 2. Pentru limba franceză...”, ș.am.d.
Bineînțeles că, toate aceste indicații erau în limba română.
      Apăs tasta 1 și mă aștept să aud:
”- Vă mulțumim că ați selectat limba română. Pentru limba română fără accent și fără greșeli gramaticale, apăsați tasta 1 de 2 ori. Pentru restul limbilor române, apăsați tasta 2, de 2 ori.” Dar nu, bineînțeles că nu am auzit așa ceva. Încă.
      Mesajul înregistrat continua, firesc, cu înșiruirea opțiunilor clientului în funcție de scopul apelului: pentru a afla informații despre comanda plasată, apăsați tasta X, pentru a plasa o comandă apăsați tasta Y, etc. Am optat pentru a șăde la taclale cu un operator.
      Am apăsat cu convingere tasta aferentă și am fost informat, prompt, că ”toți operatorii NOȘTRI sunt angajați în alte convorbiri”. M-a intrigat un pic, acest ”ai noștri”. Păi, normal că...ai voștri! Că doar n-am sunat la ”ai LOR”! Ce-i asta? un fel de autoreclamă? Uite, operatorii NOȘTRI sunt ocupați toți, dar ai lor sunt, majoritatea, la o țigară în spatele blocului. Numai vreo doi muncesc, săracii. O sărăcie de firmă de curierat!
      Mă deranjează și chestia asta, ”sunt angajați în alte convorbiri”. Pe bune. Să mori tu că nu-i nici unul la budă sau în pauză de masă? Zi frate, cinstit, că nu ne supărăm, e dreptul angajatului, e omenește să fie în pauză. Umanizează, un pic, înregistrarea aia: ”ne cerem scuze, dar 5 operatori muncesc, unul e învoit pe caz de boală, doi joacă LOL și pe una o pipăie șefu` în birou la el. Veți fi preluat imediat ce unul dintre ei se eliberează. Sau termină șefu`”. 
     ”Sunt angajați în alte convorbiri”: adică operatorii NOȘTRI, au sunat, la rândul lor, la alte call-centre și așteaptă, la rândul lor, să intre în legătură cu alți operatori?! Cu operatorii LOR? Că doar nu se precizează ”sunt angajați în alte convorbiri, în interes de serviciu”. Nu, pur și simplu ”alte convorbiri”. Poate, una, vorbește cu mă-sa la Crevedia și-i bârfește aia tot satul!
     ”Sunt angajați în alte convorbiri...”: de fiecare dată când robotul telefonic îmi repetă asta, mă aștept să adauge ”...mai importante”. Problemuța ta de căcat poate să mai aștepte. De fapt, te alinți. Irosești timpul prețios al oamenilor cu probleme grave, importante. Tocmai a sunat Kim Jong-un să vadă ce mai e cu coletul ăla nuclear pentru sărbători. Trump e pe linia fierbinte și Putin vorbește de-o oră cu operatorul Marcel despre niște sateliți militari strategici, că i-a comandat de pe e-Mag, de Red Friday și n-au mai ajuns! Și vii tu, să ne f...la cap cu coletul tău de 138 de lei!!! Cere-ți scuze și marș d-aici!
      Se poartă cu tine de parcă nu din apelurile rezolvate își câștigă salariul.

      Roboata mă informează că sunt apelul în așteptare nr.11 și că mi se mulțumește pentru timpul meu. După vreo 3 minute, am intrat în Top Ten. După alte vreo patru minute, am mai urcat un loc în clasament. Locul 9. Încă 5 minute: locul 8. În acel moment am înțeles că ”toți operatorii noștri”, sunt, de fapt, vreo 2. Dacă ar fi fost mai mulți, ori ar fi mers mai repede coada, ori pe sărite. Stăteam la rând în șir indian. Începuse să-mi placă chestia cu numărul de ordine. Nu mă mai simțeam pierdut în Cosmos, ca în alte cazuri. De obicei, ți se spune că vei fi preluat imediat ce un operator va fi disponibil. Pe fondul unei melodii pe care ajungi s-o urăști sincer, din tot sufletul, pentru tot restul vieții! Și te adâncești în bezna așteptării, precum Tesla lui Elon Musk în singurătatea infinită a spațiului. La un moment dat, ți se strecoară în inimioară, perfidă, otrăvită, bănuiala că nu vei fi preluat de nimeni, niciodată. Operatorul NU EXISTĂ. Te-ai rugat degeaba. Dar e prea târziu. Ai ajuns prea departe și nu mai e cale de întoarcere. Așa că-ți accepți soarta și mori cu telefonul la ureche. Scheletul tău, urlând într-o gaură neagră de tip call-center, cu telefonul la ureche, va fi dezgropat secole mai târziu, de o firmă de construcții din China, cu ocazia lucrărilor la un complex rezidențial. Un muncitor îți va desprinde dintre degetele țapene telefonul antic și va asculta, siderat:
”- Bună ziua, numele meu e Loredana, cu ce vă pot fi de folos?”.
     Am ajuns la locul 5. Roboata și-a schimbat abordarea. După atât de mult timp petrecut împreună, a renunțat să mi se adreseze cu ”dumneavoastră”. Am început să ne tutuim. Am povestit despre viețile noastre, școală, servici, căsnicie, copii, vreme, fotbal, politică, religie, sex. Vă întrebați, probabil, ce anume poate să discute un robot telefonic în materie de religie sau sex. Simplu, eterna temă: cum se explică sarcina Fecioarei în absența desăvârșită a sexului? Tocmai dvs, doamna robot să nu știți? Foarte simplu, sunt atâtea metode: Wi-Fi, wireless, bluetooth...Da, dar acum 2000 de ani?! Vorbim despre evrei, doamnă...ăștia-s plini de știință și secrete. Chiar credeți că Seinfeld și-a scris serialul singur? N-ați văzut că n-a mai produs nimic interesant, după? Și toate invențiile din istorie și personalitățile și Hollywoodul...știți câte anexe are Tora? Vreo două sunt numai cu bancuri despre evrei!

    Roboata cade pe gânduri și după câteva minute de tortură muzicală, mă anunță că sunt pe locul 7 în așteptare. WTF?! Parcă eram pe 5! Cum e posibil? Mă revolt degeaba. Cu cine să mă cert? Măcar, la cozile ceaușiste, făcea lumea scandal când se băga cineva în față. Nu știu, poate sunt clienti VIP care sună pe numere speciale, cine știe...În sfârșit ajung pe locul 2! Gata, strîng de pe masă, mă pregătesc, îmi aranjez freza, nodul la cravată, îmi iau pix și hârtie, verific să am la îndemână AWB-ul...din clipă în clipă trebuie să...și deodată:
”Ne pare rău, apelul tău nu a putut fi preluat, te așteptăm să revii cu un nou apel telefonic”...

     Prin testament, las generațiilor viitoare acest telefon funcțional, deschis, cu un apel în desfășurare. Când, în veacul vecilor, va răspunde un operator, rog pe urmașii urmașilor mei, să-i transmită tot ce scrie în Anexa la prezentul Testament. PA: atenție, conținut explicit 18+ !
     Vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră.


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Lăsați orice comentarii, voi ce intrați aici!