Mici bilanțuri

  Am cumpărat lucruri ieftine, cu gîndul de a economisi. Mîncare ieftină. Haine ieftine. Și alte nimicuri de astea, pentru casă, tot chibzuit, tot economicos. Rezultatul a fost că am mîncat nesănătos, hainele au trebuit înlocuite, lucrușoarele s-au rupt, s-au tocit, au trebuit aruncate. Am trăit mai rău, dar nu m-am îmbogățit deloc. Asta înseamnă să cheltuiești aiurea, ”în orb”. Chiar dacă lucrurile de pe bonul de casă sunt ieftine, dacă sunt multe, sau dacă sunt prea dese bonurile de casă, iar nu e bine. Deasemenea, depinde și de cît sunt de trebuincioase. Planificarea, dragii mei. Iar ne întoarcem cu gîndul cam vreo 24 de ani în urmă.

*

  Și că veni vorba de nostalgii pro-comuniste: cum e să fii președintele României 10 ani de zile în plin capitalism, în plină eră a Internetului, în Uniunea Europeană, beneficiind de fonduri europene, și la sfîrșitul mandatului să constați că poporul pe care ai fost ales să-l reprezinți plînge după un dictator? Cum e asta?

 Un dictator pe care acest popor l-a urît 100%. Unul dintre puținele lucruri care i-au unit pe români a fost ura pentru Ceaușescu. Toată lumea era de acord că nea Ceașcă e răul absolut. Mai rău nu se putea. Nici măcar nu e un păcat să-l omori în ziua Sfîntă de Crăciun, diavolul pe pămînt.!

 Și acum, în comparație cu tine, lumea îl regretă. Îl preferă. Mai bine cu Ceaușescu decît cu Băsescu. Un ”record” absolut incredibil!!!

  Mai poți să te jîmbezi la tv?! Să dai lecții altora?! 

*

   Și apropo de Băsescu: știți ce-mi place cel mai mult la băsiști? Că răul cel mai mare care li se întîmplă, de regulă, se numește Traian Băsescu. El îi trădează primul! Cum dau de necaz, Băselu îi aruncă ca pe niște cartofi degerați. Și tot el e primul care le dă în cap. Și nu știu cum se face, că, tot de regulă, lichelele astea puse pe căpătuială, cam dau de necaz. Imediat după ce Băsescu nu mai are nevoie de dumnealor. Pe sistemul ”cine e cu mine, încă nu sunt împotriva lui!”

*

  Asta nu înseamnă că USL-ul sau alte partide, partiduțe, gășcuțe, în fine, că vreun politician ar fi altceva. Se pare că am intrat într-un fel de Cod Roșu. Vom vorbi, probabil, și despre ei.

Doar că, încă n-am terminat cu Codul Portocaliu.

 

   

Culmea cinismului: Taxa pe Viață Adăugată

  Guvernul Ponta va introduce un nou TVA: Taxa pe Viață Adăugată.
Inspirați de tragedia aviatică despre care știm cu toții, membrele guvernării actuale, au rămas pur și simplu paralizate la vederea încasărilor pe care le aduce o așa mană - sau manșă- cerească.
   Audiențele din mass-media sunt colosale! Spațiul pentru publicitate la TV nu se mai calculează la minut, ci la nanosecundă! Reclama tipărită în ziare nu mai e taxată la cm pătrat ci la nanopixel!!!
   Vînzările de lumînări, de icoane, de steaguri tricolore, de lacrimi înghețate, s-au înălțat pînă la stele, ba chiar au ajuns atît de sus încît au periclitat pentru a doua oară zborul lui Adi Iovan și al pasagerei sale, Aurelia, spre Porțile Sfîntului Petru.
  Atît de mult prost-gust, atît de multă publicitate, atît de mult profit însîngerat, atît de mult căcat înghețat pe aripile a doi îngeri!
  Popii ăștia burtoși vor trebui să învețe să cetească la căpătîiul muribunzilor, nu de mîntuire, ci de degivrare. Degivrarea e o manevră prin care piloții aduc avionul într-o zonă mai caldă, mai joasă, pentru a scăpa de surplusul de gheață care a  împovărat aparatul la altitudini suficient de mari. 
   Morții noștri se ridică greu la Ceruri. Îi trag în jos zilele ce le mai aveau de trăit și aripile înghețate. O crustă extrem de dură de gheață formată din nepăsare, răutate, incompetență și lăcomie românească, ne obligă morții să zboare întîi în Infern, ca manevră disperată de degivrare, înainte de a ajunge în Rai.
  Dacă te-ai născut în România și ești un om obișnuit, doar moartea îți poate oferi o viață normală, egală cu a neamțului, a norvegianului,a francezului, ba chiar și cu a englezului mort de beat, dar dornic de muncă.
   Presupunînd însă că ai ghinionul să scapi cu viață din vreun accident teribil (de avion, de mașină, avort nereușit etc), pe la noi, se cheamă că beneficiezi de Viață Adăugată. Dacă n-ai murit conform graficului guvernamental, conform planificării FMI, a Guvernului sau a masonului Isărescu, se impune să contribui și tu cu ceva la acest produs de lux,la  acest viciu am putea spune, numit Viața Adăugată. Supraviețuim și plătim, plătim și supraviețuim. Tot așteptăm să ne găsească vreun salvator. N-am înțeles nimic în 24 de ani de Viață Adăugată !Nu vine nimeni să ne salveze, doar să ne taxeze.
    Și, ca în coșmarul căutărilor eșuate din Apuseni, în loc să ne regăsim ca popor, ne îndepărtăm tot mai mult de noi înșine și ne e tot mai dor să ne întoarcem. Ne-am rătăcit.
  Unde naiba ne-am prăbușit în 1989?!

Micul dejun al campionilor

   Ciorba rădăuțeană cu usturoi, piper, oțet și crutoane (plus un touch de Eros Pista) : un suflu proaspăt, dacă pot spune așa și iată că pot, pe lista celor mai gustoase și sănătoase mese ale dimineții.
 Nimic nu te poate propulsa mai bine în vîltoarea unei zile de serviciu după cîteva zile libere. După această relitate lichidă și fierbinte, gustul puternic...dar nu amărui, ci acrișor, dar mai ales mirosul de usturoi îți vor asigura, dacă nu un premiu de popularitate, măcar o viață socială liniștită. E ca și cum ți-ai pune semnul ”Ocolire” în frunte și pe fund, dar ai beneficia în același timp și de două echipaje de poliție pe ambele sensuri de mers.

AVERTISMENT RĂDĂUȚEAN:

Orice mîncare este un supliment alimentar și nu înlocuiește băutura!

Înainte de consum, cereți sfatul cîrciumarului sau alcoolistului

iar după consum, urați multă baftă dentistului!