Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

duminică, 7 august 2011

Oamenii de dimineaţă

 Dimineaţa, mă trezesc pe la 6-6.30 şi mă duc direct la geam la bucătărie.Îl deschid larg şi îmi înec în fumul a două ţigări gîndurile negre pentru a le da o nuanţă ceva mai gri, aşa, ca fumul de ţigară.
  Privesc cei doi-trei oameni mărunţi care deja au ieşit din casă şi se îndreaptă grăbiţi spre cine ştie ce destinaţii.Îi privesc cu invidie.De la geamul meu de la etajul 7, problemele lor par la fel de mici ca dînşii.Îi invidiez pentru că îi simt protejaţi de egoismul specific oricărei fiinţe umane normale.Protejaţi de prostia lor.Ei au întotdeauna dreptate.Fac tot felul de prostii şi dau vina pe oricine altcineva sau altceva decît ei.Acum se duc probabil, la muncă.O muncă pe care o vor face prost, pentru că nu sunt motivaţi în nici un fel să o facă bine, Îşi fac cruce cînd le iese în drum vreo biserică, apoi mint, înşeală, fură.Dacă îi întrebi, se pricep la orice.Doar la nivel de discuţie, bineînţeles.Cu acţiunea e mai greu.Fiecare român vrea să fie tratat de compatrioţii lui corect, ca-n Germania, dar el îi tratează româneşte.
  Aşa începe ziua, cu doi trei oameni grăbiţi.Grăbiţi să facă rău celor din jur.Iar zilele de vară care ar trebui să fie frumoase, se umplu de această prostie agresivă a lor, lumina soarelui se infectează şi timpul acelei zile devine o reptilă respingătoare, un şarpe ucigaş care mă muşcă de suflet paralizîndu-mă cu veninul lui.
  Zilele de vară au sîngele rece ca gheaţa şi ochii albaştri, nemiloşi, fără nimic omenesc în ei.Şi invariabil, îşi trimit după mine oamenii de dimineaţă.Apoi oamenii zilei, ai serii, pînă cînd vine noaptea şi ochii albaştri, neomeneşti, se închid.

2 comentarii :

  1. Nu l-am citit, dar am chef sa comentez!
    Nestiind ce ai scris, am sa comentez despre cheful meu de a comenta. De a comenta texte necitite. De fapt de a comenta. Folosind des un cuvant parca incepe sa-mi sune strain in timpane. Sa gasesc un sinonim ca sa pot alterna in propozitii... hmmm, nu-mi vine in cap un sinonim. Ce inseamna sa te apuci de ceva fara sa stii de ce. Asa-mi trebuie. Nu mai comentez, nu mai analizez, incerc doar sa vad daca se posteaza ce am scris.

    RăspundețiȘtergere
  2. Se posteaza, draga Marius.Comentariile tin de comunicare, ceva foarte rar azi.Si nu pt ca oamenii nu mai au timp, chef sau mijloace de comunicare.Ci pur si simplu pt ca nu mai au ce comunica.Toate gindurile noastre, toate actiunile noastre sunt prefabricate si dictate de marile corporatii.Suna a teoria conspiratiei, dar de fapt nu e teorie, e practica.Practica asta ne omoara.Zic si eu...

    RăspundețiȘtergere