O beție cu Oana Cuzino

    
   Florin Călinescu l-a întrebat odată pe impecabilul Daniel Dăianu dacă s-a îmbătat vreodată.
Scrobitul (The Scrobbit, cum ar spune Peter Jackson), a rămas perplex. Călinescu a detaliat: adică v-ați făcut vreodata mangă, pulbere, muci? 
  E reacția omului obișnuit în fața magiei albe a abstinenței. Abstinenții ne amenință viața, ne distrug temelia pe care se sprijină suportabilitatea nonsensului vieții.

Contrar părerii generale- părerea mea - nu tot ce se dă la Tv e un lucru rāu. Și nici tot ce scrie pān` cārți e neapārat un lucru bun. Pe sistemul cā nu toți fanii lu` Capatos este cocalari da' nici toți fanii lu` dom` Pleșu este `telectuali. Trebuie sā recunoaștem cā procentaj maxim nu existā în viața asta, cu excepția morții, taxelor și publicului OTV. Āia sunt proști 100%. 
  Un astfel de lucru bun la prima privire (dar și la următoarele, trebuie să recunoaștem), e doamna Oana Cuzino. O molistā simpaticā, un suflet mare (si natural, cred), care ne învață numai de bine. Pe cei care se pot concentra la ce vorbește dânsa, acolo.

      Personal, Cuzinoasa mă intimidează, mă enervează și mă deprimă un pic. Ridică standarde la care știu că nu voi ajunge niciodată. Și nici nu vreau. Creează o lume fără nici un haz, sau cu un haz steril, doamna în dicuție, fiind, la rîndul ei, creația noii dictaturi bio-eco-politico-corectă, omul de tip nou, fără cusur. N-aș merge pînă acolo încât s-o consider o health-nazi. Însă are un aer de inteligență artificială. Nu m-aș mira să aibă și un manual de utilizare. În principalele limbi de circulație internațională. 

      Pentru cei care nu pot sau nu vor să gîndească singuri, e Perfectă. Arată Perfect. Vorbește Perfect despre lucruri Perfecte. Nu știu cum se sfârșește tranziția ei intestinală, dar bănuiesc că atunci apare curcubeul, sau ceva de genul ăsta. Nu e pițipoancă, e doctor în medicină.Are cărți publicate și pun pariu că sunt scrise în cea mai mare parte de ea. E prea mult! Nu e umană. 

    Mă aștept ca într-o zi, cînd va fi în direct, să i se termine bateriile. Sau, mai bine, să facă scurt-circuit în direct. Să rămînă cu privirea în gol, cu un zîmbet tîmp pe buze. Să asistăm la panica din platou, să vedem tehnicieni zburînd prin cadru, un Dorel cu o șurubelniță meșterind ceva pe la spatele vedetei, curentîndu-se de câteva ori...Și brusc, păpușa Oana își revine! Se îndreaptă, se ridică de pe scaun și începe să silabisească tare și clar: ”Salariul lui Andreea Esca este de două...”, apoi o bubuitură neașteptată și păpușii îi zboară capul. Iar ultimul cadru, înainte ca Proteveul să intre în revizie tehnică, va fi cu însăși Andreea Esca, mânuind un shotgun, fumegînd. Un fel de Sarah Connor, cu maxilarul încordat și cu o privire atât de tăioasă, încît ar fi făcut să plîngă cu lacrimi de crocodil pînă și un crocodil.”Bună seara România, asta la vista, bitch!”

   Și totuși această ființă perfectă există, e reală, e om. Optitrist fiind (de un optimism trist), mă gîndesc că tot binele e spre rău. Ce ar mai fi fost lumea noastră din punct de vedere spiritual, cel puțin, dacă toți oamenii ar trăi sau ar fi trăit în cuzinism? O vedeți pe Janis Joplin luîndu-L la întrebări pe Dumnezeu în legătură cu un anume Mercedes Benz după ce a mîncat la micul dejun zeama de la o juma` de grapefruit? Sau pe Nichita Stănescu scriind necuvinte și servind cumpătat un pahar de apă plată cu lămîie?! În condiții ”sănătoase” ar fi scris cel mult ”Cățeluș cu părul lins/Fură rața dinadins!”. Oare ce epigramă i-ar fi dedicat Păstorel Teodoreanu doamnei doctor? Poate ceva de genul ”Detoxifiantă domnișoară, mă cam enervezi! /Mă adapi cu apă chioară și mă furajezi/ Sănătate, viață lungă, pînă în cavou./ Doar că nu-i viață de om, e viață de bou! / Dacă doar ce-i natural la un bărbat/ Adică portofel obez, abdomen și creier plat/ S-e-ntîmplă doctore, să-ți placă,/ E-ok,e natural ca unui bou să i se alăture o vacă!”. Scuze, maestre. Pe care l-am băut.
  Da, crapă fierea în mine ca paharul cu vin fiert în zăpadă. Veți zice că am scris asta pentru că strugurii sînt pentru unii mai acri decît o salată de lămîie și grapefruit cu oțet și borș. Dar tot prefer o femeie cu X imperfecțiuni care mă face fericit decît cea mai tare păpuță (a se citi păpușă) gonflabilo-vie din lume care să dea celorlalți impresia că sunt fericit.  
  Da, e importantă sănătatea. Dar nu și dacă excesul de sănătate dăunează grav trăirii!