Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

luni, 20 octombrie 2014

Toma, agresat de țigani pentru două ștrudele

   Zilele trecute, mă sună Toma: ”Tata, azi am avut cea mai tare zi! Am mers cu mașina poliției!”. Am crezut că au avut la școală una dintre acțiunile alea în care un polițist sau un pompier le vorbește copiilor despre cinste, despre pericolul jocului cu focul, despre cum să supraviețuiască traversînd strada printre șoferii dobitoci și retarzi ai zilelor noastre, chestii de genul ăsta. Cu ocazia acestor lecții deschise, copii vizitează vehiculele din dotare ale instituției respective, mai dau o tură cu ele, cam pe aici m-a dus gîndul. Ceva legat de școală plus Poliție. Ba chiar l-am luat și la mișto, puțin, l-am întrebat pentru ce l-au luat, ce a făcut. Nici o clipă nu mi-am imaginat ce se întîmplase, de fapt. Undeva, în subconștient, am remarcat, totuși, în vocea lui, o ușoară gîfîială, o emoție, o uscăciune a gîtului. ”Nu tata, noi urmăream niște hoți! I-am ajutat pe polițiști să prindă niște infractori adevărați! Am mers cu viteză, așa, ca-n filme! Și i-am prins”. Stați puțin: fiul meu, de 11 ani, în mașina poliției, gonind cu viteză după niște infractori adevărați?! Eram la serviciu, normal. M-am așezat, decorul a dispărut din jurul meu. Eram doar eu și vocea lui, încă de copil, din telefon, povestindu-mi dezlînat, ce se întîmplase.
    Seara, după ce am ajuns acasă, am constatat că nu-mi povestise chiar toate detaliile. Poate a uitat, poate a încercat să mă menajeze, știind cîte griji îmi fac de obicei și cît de tare mă supără lucrurile de acest gen. De la Stela am mai aflat cîteva detalii destul de importante.
    Copilul a cumpărat două ștrudele de la chioșcul din școală. Unul pentru el și unul pentru mama lui, pentru că  Stela obișnuiește să mai glumească cu el atunci cînd îl vede mîncînd cu poftă. Odată i-a spus că vrea și ea un ștrudel de la el, de la școală. Tomiță s-a gîndit să-i facă o surpriză. Mi-a povestit la telefon cum doamna de la chioșc i-a împachetat cele două produse de patiserie și cum i le-a dat într-o pungă cu nod. Pentru a nu strivi marfa, Toma nu a pus punga în ghiozdan, ci a ținut-o în mînă, pe drumul spre casă. Aceste amănunte aveau rostul lor în povestire, aveam să înțeleg imediat. Ajuns în fața marketului Billa, a rămas în mînă doar cu nodul. Un țigan, cam de 5-6 ani s-a repezit la el, i-a smuls punga din mînă și a rupt-o la fugă. În loc să-și vadă de treabă, ignorînd faptul că trăim în România și că nu e corect să prigonim țiganii, ci trebuie să-i iubim cu resemnare și să le plătim ajutoare sociale, Toma a fugit după el. Văzîndu-se discriminat, romul a aruncat punga cu ștrudele sub o mașină și a dispărut după colțul Billei. Intolerantul Toma s-a băgat sub mașină și și-a recuperat ștrudelele, mai ales cel pentru mama. Dar hoțul rom s-a reîntors cu întăriri, un țigănoi ceva mai mare, cam de vreo 8-9 ani, din cîte am înțeles. Majoritarul Toma s-a trezit în minoritate. Minoritățile majoritare au început să-l tragă de ghiozdan, să-l îmbrîncească. Acum nu mai voiau doar ștrudele, i-au cerut și bani. Toma a început să țipe la ei.

    Mai are rost să vă spun că nu a intervenit nimeni?... Un copil era agresat într-un loc public, aglomerat, la o oră de vîrf și nimeni nu a zis nici măcar psst. Bă, boilor și vacilor! Jignesc boii și vacile, scuze. Dacă era, în locul lui, unul dintre copii sau nepoții voștri? De asta suntem cine suntem, niște lași, niște proști, niște egoiști! Mor oameni pe stradă - îi lăsăm să putrezească acolo, copii sunt bătuți, drogați, violați, stăpînii își lasă cîinii să se cace fix în mijlocul străzii, și ne facem că nu vedem porcăriile de lîngă noi, fie mai mici, fie mai mari. Fie că unii aruncă chiștoace, fie că alții fură sau dau în cap, totul se petrece sub privirile indiferente ale unor oameni care, altfel, au pretenția să trăiască într-o țară civilizată! Românașul gîndește exact ca prostul ăla de Ponta, e reprezentativă faza în care michimausul ăla, bun-de-nimic, ne explica că nu e treaba guvernului să creeze locuri de muncă. Așa gîndiți toți ponții din țara asta: nu mă implic că mă complic, nu mă afectează-nu mă interesează, nu e treaba mea. Bă pontule, ba e fix treaba ta, ba te afectează de nu te vezi, cretinule! Cum explicați că trăim atît de rău încît plîngem după ăla pe care tot noi l-am împușcat?! Și tot din lașitate și prostie l-am împușcat, nu mai spuneți că a fost necesar fiindcă altfel mureau mai mulți oameni. Prostii! Cum explicați că aceeași și aceeași politicieni ne fură cu zîmbetul pe buze de 25 de ani și noi îi tolerăm, ba chiar îi votăm?! Cum explicați Radu Mazăre?!! Cum explicați Dan Diaconescu?!? Cum explicați că suntem țiganii Europei?! Cum explicați că interlopii conduc țara pe ritm de manele lipind bani pe fruntea președintelui jucător?! Explicați toate astea unui copil de 11 ani. Și apoi aveți pretenția să fie corect, civilizat, să nu plece din țară și să fie patriot. Haideți să recunoaștem: mioriță laie, laie bucălaie, ciobănașul tău, n-are deloc...testicole. Rimă albă despre zile negre.

 Înapoi la pățania Tomii.
     Încălcînd grav tot ce poate să însemne political correctness pe lumea asta, dar ținînd cu îndîrjire de ștrudele, Toma s-a descărcat, țipînd la ei să se ducă în canalele din care au ieșit, că nimic nu fac, la școală nu merg, nu se spală, put și sînt niște hoți jegoși. Cam asta le-a zis copilul, așa, de la obraz. N-au fost foarte afectați, din cîte mi-a descris Toma.
 Acestea fiind zise, băiatul meu reușește să-i fenteze pe borîtani, fuge și vede un polițist. Copilul, tot copil. S-a gîndit că e normal și firesc, ba chiar obligatoriu să se adreseze organului de resort. Polițistul -aici nimic de zis, jos cașcheta!- îl liniștește și apoi îi propune să meargă împreună, cu mașina, să-i prindă. Urmează partea care i-a plăcut lui Tomiță: cursa cu viteză maximă într-o mașină de poliție! Mai tare ca orice joc video.
 Vînătoarea a avut succes: unul dintre canaliști e capturat undeva, într-un parc, în spatele marketului. Chiar cel mic, cel care smulsese punga din mîna lui Toma. Îndrăznesc să presupun că respectivul sectorist știa unde să-i găsească. Bănuiesc că, datorită jobului, știe cam totul despre aurolacii care-și fac veacul în fața Billei furînd și cerșind. Fauna de pe lîngă supermarket, o cunoașteți cu toții.
  Am prins hoțul. Cum îl preparăm? Simțind brațul ferm al legii la gîtul său, viitorul deținut de drept comun, a începu să răcnească ”Nu mă bate! nu mă bate!”. Polițistul s-a făcut că pasează această decizie lui Toma, l-a întrebat dacă să-l bată sau nu. Tomiță a luat lucrurile în serios și n-a putut întoarce degetul mare în jos. L-a grațiat pe viitorul parlamentar, cu condiția ca acesta să-și ceară scuze, ceea ce maimuțul a mimat pe loc. Și-a cerut niște scuze de o sinceritate absolută. Polițistul l-a amenințat pe viitorul primar (sau deținut de drept comun), că, dacă se mai leagă de ”nepotul” său (sau ”finul” său, ceva pe aici), acesta fiind, desigur, Toma, va avea de face cu el. Apoi i-a dat ”nepoțelului” un nr de telefon și un nume: Tibi. Nea Tibi, mulțumim! Noroc cu matale.
  Mi-a mai povestit Tomiță cum, după ce s-au mai liniștit lucrurile, și-a făcut și cîteva relații noi printre copii care s-au strîns gură-cască în parc cu ocazia acțiunii mixte copil-poliție. Le-a împărtășit copiilor din experiența lui de viață, bașca nr. de telefon al lui nea Tibi și niște sfaturi, așa, ca un om trecut prin multe.
   Cînd a venit de la serviciu, Stela l-a găsit în bucătărie, la masă, mîncînd un nenorocit de ștrudel. Ștrudel am cumpărat, ștrudel mănînc, România mamii lor!
  Văzînd în ce hal arătau ștrudelele, Stela n-a vrut să se atingă de al ei. Dar auzind grozava poveste a acestuia, prin cîte a trebuit să treacă și cu cîtă îndîrjire a fost apărat, l-a mîncat. De ce să nu-l mănînce?
Într-un fel trist și anormal, Stela, mîncînd acea prăjitură chinuită, a sărbătorit ceva.
   Fiul ei i-a cumpărat un ștrudel. Și a trecut proba de supraviețuire în România anului 2014, dovedind că e în stare să ajungă cu el, aproape întreg, acasă!
 

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu