Stroscan nu mai merge la FMI

Cică de acum merge doar la bărbaţi.Atenţie la săpun, nea Stroscane!
 Adevărul e altul.S-a întîmplat la nivel micro cu duduia aia ce se va întîmpla cu ţara noastră la nivel macro.
Acum ceva vreme, acest Dănimic a împrumutat-o pe doamna cameristă cu ceva bani să se redreseze economic femeia, să-şi plătească întreţinerea,în fine, să treacă iarna. Împrumutul a fost în stil FMI, adică i-a pus-o.Condiţia, la ea mă refer.Condiţia, ca la noi : să facă disponibilizări, adică să-l dea afară pe bărbat'su, să taie 25% din bumboanele copchiilor şi să-şi privatizeze tot ce mai avea prin casă, aur,electrocasnice,maşina, pe nimic, unor investitori străini, prieteni cu Stroscan.
 Femeia a luat banii, ce a zis, lasă că mă descurc eu, doar n-o fi dracu aşa de negru.N-a zis-o cu voce tare, că la ei, la americani,ar fi fost rasism penal.Într-adevăr, n-a fost dracul negru.Şi nici nu l-a văzut pe dracul gol, ci pe Stroscan.Care tocmai dădea să încaseze dobînda penalizatoare.Creştea dobînda văzînd cu ochii.Şi-a încasat-o, că...de!Cînd eşti obişnuit doar să încasezi, o mai şi încasezi, că doar cît poţi să încasezi fără să deranjezi?...
De cîte ori ţi-a spus mama, nea Stroscane, nu păpa lacom, că ai să te îneci!
Aiurea scandal sexual.Camerista aia neinstruită n-a înţeles nimic.Cînd nu ai bani să plăteşti FMI-ul, nu-i problemă, plăteşti în natură pînă devine natură moartă sau flască.Şi au băieţii grijă să rămîi toată viaţa o cameristă înglodată în datorii, fie că eşti o new-yorkeză, fie că eşti o ţară de mîna a paişpea, aşa ca a noastră.Diferenţa e că unei new-yorkeze i se mai respectă drepturile din cînd în cînd.
 Să vedem cînd o fi să-i vină rîndul României să fie violată de resurse de FMI, că doar bani de rate pentru împrumuturi n-o să aducă Băsescu de acasă.Va mai fi un tsunami politic, un megascandal sexual?
 Bineînţeles că nu, dar aici stroscanii au circumstanţe atenuante,ce să zic, şi României îi cam place.

Un ieşean în Iaşi 3

Jucării de chirpic, bătu-le-ar vina!Măcar nu-s Made in China.

Al Qaeda s-a prezentat la Tîrgul Meşteşugarilor cu frumoase bombe parfumate, cu fitil

Poftim cultură!

Am fost în vizită la domnul Pogor.Nu ne-a servit cu nimic.

Şi la case mai mari au carpete pe pereţi.Nu ştiu ce au făcut cu peştii de porţelan, neavînd televizor

Dacă vei privi suficient de mult această poză şi te vei concentra, vei vedea altceva.E screen saverul calculatorului tău

Dai un deget lui Ivan, el îl dă mai departe lu` fata babei şi-o suie pe divan

Ansamblul vocal instrumental Eating Park

Toma...I am your father...Bă, grele scări la Rîpa Galbenă, uite ce gîfîi...

Capul la Păcală avem!

Da un fular cu Dinamo ştii să faci, tanti?

Prin copacii înfloriţi/ Primăvara doarme/O trezeşte cu un blitz/Astea două doamne

Sătenii din Poloboaca nu beau mai mult de două trei linguri de vin pe zi

Bine ai vinit fiule la maşînă...un` ţi-ai uitat fularul di lînă?...

De asta e bine uneori să nu priveşti niciodată în urmă

Terminaţi cu bancul cu pendula!...Sunt copii de faţă.

Văzînd acest exponat,la Casa Pogor, un iPhone a exclamat:"uite un dinozaur împăiat!"

Artiştii sunt artişti, dar tot nu ar trebui să-şi usuce viorile  în public

Un ieşean în Iaşi 2

Cine poate, oase roade

Mai avem nevoie şi de iarbă

Aş putea să stau şi-un an cu ochii-n aşa tavan:Casa Pogor

Nişte ţărani...mici

Poftiţi la masă!

Figurine de ceară cu fitil.Într-un cuvînt, lumînări.

Un ieşean în Iaşi

Revoltate de înlocuirea lor cu emisiuni TV tîmpite,cărţile au ieşit în stradă!

Se zvonea că sîmbătă noaptea va fi gratis la muze.E.
Adică la muzee.
Aşa că am pornit de dimineaţă la plimbare prin oraş, deoarece noaptea multtrîmbiţată urma să se termine mai repede decît un somn de după amiază,unele muzee urmînd să se închidă la zece seara, pe modelul crîşmelor de pe vremea Dreptjudecatului şi StrîmbÎmpuşcatului.
 Spre plăcuta noastră surpriză, am găsit un oraş cu un uşor, insesizabil, dar prezent iz european.Demanelizat, dezbecalizat.Probabil partea întunecată a populaţiei şi+a expus abdomenul la soare,la grătare, cu tricoul ridicat de pe burdihan, tricou cu guler şi gulerul ridicat, cu ochelari de soare pe capul ras şi lănţuce aurii atîrnînd de un gît mai gros decît capul.

Pentru o dantură sănătoasă, folosiţi Anticariatul.

Sincer, am rămas mască

Eating Park

Cine-a pus sculptura-n drum, după artă e nebun

-va urma -

Cine stă de şase în spatele blogului?

     Cu un curaj demn de un exhibiţionist oriental, iată, îmi expun aici în toată nuditatea audienţa mea.Parcă ar scrie pe ea Made in China, atît e de mică!E atît de mică, încît doar chinezii scriitori pe bobul de orz ar reuşi să scrie pe ea Made in China. Mă rog, a fost şi bolnavă...Da, ştiu, n-am mai scris de mult, dar aşa am avut ocazia să văd audienţa de avarie: şase internauţi!
     Premiul de fidelitate al acestui blog se acordă celor şase cititori ai mei care nu m-au părăsit în acest lung şir de zile de căutare a inspiraţiei.Pe care apropo, n-am găsit-o.Aşa au ajuns ăştia şase să ia premiu, altfel scriam ceva de mai importantă inspiraţie.Ceea ce ar fi fost, bineînţeles, o premieră.Suntem deci şase şi cu mine şapte indivizi care intrăm aproape zilnic pe acest blog adormit, care, în aceste condiţii, ar trebui să se numească Alba ca Zapăda.Sau albă ca foaia de monitor cînd nu scrii pe ea.
   Dar cine sunt aceşti nefericiţi cu vieţi atît de goale încît nu au ceva mai bun de făcut decît să clickăie p-acilea, pă elucubraţele mele întinse care-i primeşte?
   Six six six ză nambăr of ză bist...asta îmi aduce aminte pe lîngă Airon Meidăn şi de felul acela bărbătesc de mîncare.Cică de ziua mamei mîncarea oficială va fi MAZĂRE, iar de ziua taţilor va fi FAZĂRE.Complicat.
   Referitor la mîncare, am un prieten care se chinuie şi el cu un blog culinar.Are cam vreo şase sute de vizitatori unici pe zi şi nu e pe departe unul dintre cei mai tari bloggeri.Mişto, veţi zice.Bine că nu cunosc unu care să scrie despre fotbal, acolo să vedeţi haite de e-suporteri, tot felul de cîini roşii sau roşi de frustrari.
   Dar eu nu scriu pentru cîini, ci pentru oameni.Oamenii adevăraţi sunt cel mai rar lucru pe lumea asta. Şi cel mai de preţ, dacă stai să te gîndeşti. Or fi mai mulţi, nu ştiu eu de ei, nu ştiu ei de mine, probabil.
Oameni adevăraţi, vă iubesc! Nu e mult, dar ăsta e premiul vostru.Dacă v-aş cunoaşte, v-aş mulţumi personal.Dacă v-aţi semna pe comentarii, v-aş cunoaşte.
Vorba aia, ne semnăm toţi şi o dăm anonimă!
Nu mi-e clar, ori mi-am adus aminte un banc, ori l-am inventat acum: ştiţi de ce au chinezii ochii oblici? Pentru că se forţează, mijindu-i, să-şi vadă puţa în oglindă.