Zic şi eu...

Dacă te rogi constant la Dumnezeu şi El nu te ascultă, stai liniştit.
 Înseamnă că deja eşti în iad.

RECLAMANGII

Printuri, reclame video.Neatent selectionate. Un buchet si o savoare placuta.

Poate nu o sa va doara capul.Dar daca totusi...incepem cu un print la Alka-Seltzer, niste pilule recomandate la mahmureala.

Sau poate o sauna e mai potrivita pentru o stare de bine.

Sau poate nu.

Pentru restul, nu mai comentez.Va las placerea sa descoperiti singuri produsul la care se face reclama, e si asta o parte importanta din savurarea acestor printuri.Priviti intai printul, apoi cititi sloganul si descoperiti produsul.

Si cu dedicatie pt d-na Udrea, uite doamna cum se promoveaza o tara care nu are relieful si resursele Romaniei.Ce-i drept, nici coruptia si nici cocalarii ei.

DOTĂRI OPŢIONALE PENTRU MAŞINA PERSONALĂ

   Într-o zi oarecare din săptămînă, pe la prînz, sună interfonul.Stela răspunde, bănuind corect că sunătorul era Toma.Ceea ce nu avea cum să bănuiască era motivul pentru care Toma sunase la intrefon.De obicei vrea apă sau bicicleta, sau să vină sus.Nu şi de data asta.Stela apăsă butonul pentru ascultare şi auzi următorul mesaj: "Mama, în maşină la tata e o femeie!".Şi chiar aşa era.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar brokerul meu de asigurare este bun ca o emigrare în Canada.Ca un cîştig la loto.În fine, la categoria a 2-a, dar totuşi orişicît.Ca un accident de avion fără supravieţuitori, cu condiţia ca în avion să fie clasa politică românească, avionul să fie pilotat de Vîntu, Dan Diaconescu şi Gigi Becali iar stewardese să fie Daniela Crudu, Bianca Drăguşanu, Monica-cum naiba o mai chema-o acum- şi încă vreo cîteva astfel de pungi cu silicoane cu femei în jurul lor.Aţi prins ideea.Am avut numai de cîştigat din parteneriatul cu firma ei, mulţumesc Carmen.E şi un om cu care se poate discuta, aşa că relaţiile noastre au depăşit un pic formalismul asigurator-client,înscriindu-se oarecum în sfera amiciţiei.Am acest obicei, să mă apropii de prestatorii de servicii.Încă mă mai salut cu băiatul de la Domo care m-a ajutat acum vreo 3 ani să car combina frigorifică 7 etaje, deşi trebuiau să mi-o aducă ei pînă în casă.Bun băiat.La mine mă refer, bineînţeles, dar cam fraier, i-am dat vreo 30 de lei.Oare de asta încă mă salută? Nuuu, cred că pur şi simplu e bine educat.Înafară de asta, între doi oameni care cară o combină frigorifică 7 etaje se creează o relaţie specială, pe viaţă, un fel de camaraderie."Dragă, ţi-l prezint pe X.Cu el am cărat pianul din 1977.Mai ştii ceva de băieţi, X? ".
Amintesc şi cazul instalatorului de la vechiul apartament. Costică parcă îl chema. Nu mai ştiu ce lucrare mi-a executat, pe la ce ţevi mi-a umblat, parcă apometre mi-a pus.Da, apometrele.Ba parcă mi-a instalat şi ghivetele.În fine, asta nu mai are foarte mare importanţă.Cert este că atunci cînd s-au terminat lucrările la apele mele, parcă nu prea eram în apele noastre.Deoarece s-a terminat şi tot vinul din casă.Lucra bine Costică, dar nici eu nu puteam sta fără să-l ajut.It was the begining of a drinkingful friendship.Costică era angajat la un punct termic din apropiere, aşa că m-a invitat la el la serviciu atunci, la 1 noaptea, ca să-mi dea nişte lapte pentru pisică din raţia lui gratuită, contra toxicităţii.Şi mi-a dat.Vreo 5 litri, pe bune, m-a şi ajutat să-l car acasă.Mă refer la cei 5 litri de lapte.Asta trebuie să fi fost interesant de văzut:la 2 dimineaţa, doi oameni beţi cu braţele pline cu pungi de lapte.Nu mai ţin minte ce reacţie emoţională a dezvoltat Stela vizavi de acea seară, dar pisica a fost foarte mulţumită.
 Fiind aşa de apropiat de prestatorii mei de servicii, normal că brokerul meu de asigurare m-a însoţit prin tot labirintul birocratic cînd am avut nevoie de poliţa Casco, după un accident minor cu auto personal.Aşa a ajuns Toma să se strîmbe la ea prin geamul de la portieră,la ea, femeia din maşina lui tata, cel mai ciudat accesoriu auto văzut de el pînă astăzi.
 După ce va mai creşte şi va împrumuta maşina lui tata, va fi rîndul meu să găsesc cine ştie ce accesorii prin maşină.Pînă atunci, să nu uit să mă duc să cumpăr nişte lapte pentru pisică.
 Şi ce dacă de 10 ani nu mai am pisică?

Aşa ceva nu se face

  Ba se face.
Mai pe larg, nu se face să scrii fără să ai un subiect.Şi totuşi scriu, că bani de altă distracţie nu am.
  Iar e duminică, ziua aia despre care ştiţi că îmi place cel mai mult.Pe vremuri duminica chiar era o zi plăcută, cînd cînta fanfara în parc, soldaţii aveau bilet de voie şi făceau schimb de lichide bucale cu servitoarele, care aveau liber la rîndul lor.Cine nu presta cu brunetele prin colţurile umbrite ale parcurilor publice, presta cu blondele aburinde la terasă.Terasele alea caragialeşti, cu feţe de masă în pătrăţele albe şi roşii şi garduri de lemn cu scîndurile dispuse în carouri.Plus mititei, muştar, pîine.
  Doar că nu erau role şi skateboarduri.Biciclete erau şi atunci, nu atît de extreme ca BMX-urile de azi,dar erau.
Azi, e tot ca pe vremuri, cel puţin în Iaşi.Lumea se adună în Copou, ca să facă mişcare.Ca să facă mişcare, cetăţenii vin cu maşinile.Dar cu ce ai vrea sa vină, mă veţi întreba, cu şareta?Corect.Drumul pînă la Parcul Expoziţiei durează 3 ore.Un sfert de oră pînă ajungi la Parcul Expoziţiei şi două ore şi-un sfert pînă găseşti un loc de parcare, dacă ai noroc să renunţe cineva la plimbarea de duminică, adică la făcut curu lat pe o bancă din parc.
  Apropo, oare termenul "a parca" vine de la "parc"? Mi-am lăsat maşina la parc, am parcat.Dacă o las la mall, am mallat.Dacă o las la măcelărie, am măcelărit-o.Dacă o las la amantă, am belit-o.Pe amantă o cheamă Bela.Ce nume de cîine!Gata, am delirat destul.
  Odată ce-ai parcat şi intri în parc, începi să te întîlneşti cu diverşi cunoscuţi.Pe aceştia, îi vei întîlni în ordinea descrescătoare a gradului de antipatie pe care ţi-o provoacă.Astfel, abia la sfîrşit, cînd te pregăteşti să pleci, vezi un prieten agreabil care tocmai se urcă în maşină cu aceeaşi intenţie de a părăsi, răsuflînd uşurat, acest loc consacrat promenadei de stat în cur pe bancă, socializării forţate şi plină de falsitate, cheltuielilor inutile cu apă,dulciuri, tiribombe, într-un cuvînt,consacrat duminicalizării.
  Terasa Vînătorul e plină, deşi e imensă.Toate terasele din oraş sînt pline, iar toate mesele acestor terase sînt pline de bere, pizza, îngheţată.Criză, frate! Dar din puţinul pe care-l au, toti cetăţenii se respectă, cum să nu fie văzuţi la terase, duminica, cînd toată lumea iese din casă? Dacă te plimbi aşa, teleleu, de dragul peisajului eşti un nimeni, trebuie să consumi ca să exişti.Şi să-ţi faci poze cu tot ce-ai comandat, în eventualitatea că nu te vede suficientă lume, să postezi pozele pe reţeaua de îndoctrinare.
  Oricum, un lucru e clar: duminica se iese în oraş.Dacă e soare, nu e voie de stat în casă.
Aşa ceva nu se face.Deşi, să ieşi din casă doar ca să nu stai, e ca şi cum ai scrie fără să ai un subiect.

Churchland

   Îmi plăcea mînăstirea Hadîmbu.Mă duceam acolo oarecum îngreunat şi mă întorceam mai uşurat. Credeam că sufleteşte, dar de fapt eram mai uşurat de bani.Lucrurile au devenit mai clare cu ultima vizită la acest mall spiritualicesc.Ultima şi cred că cea din urmă.
  Sfătuit de cineva să mai trec pe la cele sfinte, să-mi cetească un popă pentru liniştea gărgăunilor din capul meu, am optat pentru Hadîmbu, o mănăstire ce mi s-a părut mie că are oareşce legături undeva , mai sus.
  Bun, pun benzină, plătesc rovinieta ca să pot ieşi din oraş şi să-mi cotonogesc maşina nevinovată prin nişte cratere cît Marele Canion, am adunat praf pe capotă cît să-mi fac o mică plajă privată şi iată-mă la mănăstire, gata să-mi scot sufletul murdar, să-l mototolesc şi să-l arunc în maşina de spălat Spovedanje 2011,cu o viteză de 2000 de enoriaşi pe minut, stoarcere şi uscare completă de bani plus călcare în picioare la rînd la popă.
  Aglomeraţie.Slujba nu se terminase încă. Caut un preot să-mi cetească, aşa se spune.Nimic disponibil. Ok, hai să aştept să se termine slujba, poate mă rezolvă slujbaşul de serviciu.Se termină slujba.Ne repezim spre popă un grup de păcătoşi -de remarcat că eu eram singurul bărbat, deci femeile sunt mai păcătoase decît bărbaţii -, solicitîndu-i serviciile duhovniceşti.Popa, un preafericit prearotunjit la trup de atîta post şi închinăciune şi preastacojiu la faţă de atîta împărtăşanie, ne informează sec despre faptul că prestare servicii personalizate se efectuează în biserica mică, de către un alt preot special desemnat.De asemenea, ne îndrumă cuvios dar ferm spre magazinul mănăstirii, oprire obligatorie în calea mîntuirii sufletului.
  Ies un pic din cuvîntul lui şi ocolesc magazinul, dar mă duc spre The Reader, popa care ceteşte.Stau la un rînd ca la pîinea caldă de revelion pe vremea lui Necredinciosu şi ajung în sfîrşit, cu sufletul pe braţe şi braţele întinse către tămăduire.Tămăduitorul, un rockeraş uscat stil Vama Veche, bărbuţă şi pletuţă, aruncă o privire ascuţită sufletului meu, ascultă 10 secunde cam ce bolmojeam eu, după care, cu o iritare plină de har, mi-o taie scurt:"Mai la subiect, mai la subiect, că aşteaptă atîta lume".Şi am trecut mai la subiect.Am scos 10 lei.M-a tras pe dreapta.Să aştept acolo, că mai are lume de rezolvat şi o să se ocupe şi de mine.Cît am stat în dreapta lui, am înţeles de ce m-a pus la Sfîntu-aşteaptă, iar pe ceilalţi degrabă îi curăţa de Necuratul.Căci nu e banul ochiul Dracului? Eu nu eram păcătos, cu cei 10 lei ai mei, ce fel de păcate îs astea? Pe cînd ceilalţi erau cazuri urgente şi disperate, care trebuiau rezolvate cît mai repede, ăia avea păcate de la 100 de lei în sus, vă daţi seama?Aşa că am aşteptat bucuros că nu-s chiar aşa grav rătăcit de turmă.Totuşi, după ce am aşteptat ca vamaiotul să discute 20 de minute cu o dreptcredincioasă despre nişte turişti care vor veni din Spania -discutia şi amănuntele se puteau stabili şi după ce se ocupa de toţi nefericiţii ăia care aşteptau cu orele în căldură- şi după ce a mai trimis un confrate în parcare la sfinţit maşini, în loc să se ocupe şi Batmanul ăla de oameni cu probleme reale, mi-am dat seama că ăsta nu e păstorul turmei ci măgarul ei şi am plecat.M-am săturat să-l vad numărănd bani şi neprivind oamenii care-i dădeau.Cum să mă spovedească pe mine un casier?La fel de bine mă puteam duce la o casă de schimb valutar, să-mi pună poalele în cap casiera, era şi mai plăcut, şi să-mi citească din regulamentul de funcţionare al caselor de schimb.
  După tot ce-am văzut, am ajuns la concluzia că acest centru de profit nu e departe de a deveni un parc de distracţii unde turiştii,pardon pelerinii -din Spania, eventual- să-şi lase banii la o mănăstire de 5 cruci cu activităţi religioase all-inclusive, păcatele mele: Aquapark cu apă sfinţită, mese de white-jack, altare cu manivelă unde să bagi 30 de monede pentru a cîştiga un Christos aurit, învîrtitoare cu scaune în formă de îngeraşi care te ridică şi te coboară.Iar dacă iei pachetul complet, beneficiezi gratuit şi de o sfinţire a maşinii interior-exterior şi un crucifix fosforescent cu aromă de tămîie pentru atîrnat de oglinda retrovizoare.
  Doamne, Iartă-mă!