Serios!

Voi, cei care intraţi aici, aflaţi că toate postările de pe acest blog,fără excepţie, sunt pamflete,pure ficţiuni,produsul imaginaţiei autorului,sau interpretări parodice ale realităţii în viziunea strict personală a acestuia.

marți, 15 noiembrie 2011

"Trage de mine caracterul meu de fier"

"...cercetari recente au aratat ca fierul si in special excesul lui in organism ar fi mai degraba asociat cu doua boli cu mare risc de mortalitate: cancer si boli cardio-vasculare."
sursa:


  Ştiţi piesulicea lui Moga cu Ghiciţi-voi-cine, în care nişte băieţi vor tot mai sus.Înainte, muzica românească ne asigura că la fetele toate le place pe la spate.Acum, studii recente arată că băieţii vor tot mai sus.Bun.
Ceea ce nu ştiţi este că această piesă poate fi lăudată ca rasistă.Pentru că îi exclude pe ţigani.Cum?Simplu, gîndiţi-vă, dacă vreun ţigan ar descoperi că posedă caracter de fier, care ar fi primul lucru pe care l-ar face?Corect, l-ar vinde la un centru de colectare!
Se zvoneşte că la centrele de colectare fier şi metale, s-au primit tot felul de lucruri ciudate, ţiganii fiind foarte creativi.Unul s-a prezentat cu o colecţie de CD-uri Heavy Metal, furată de prin Vama Veche.Altul,tovarăşul primului, a vrut să vîndă aceluiaşi centru de colectare pe însuşi posesorul colecţiei de CD-uri deoarece acesta era plin de piercinguri şi dormea beat-ţapăn.Non stop. 
  Oameni activi, întreprinzători, normal că au ajuns să reprezinte România în lume şi străinii să ne confunde cu ei.Chiar şi o mare parte din români, rămaşi fără identitate naţională din cauza securiştilor de la putere care ne fură de la revoluţie încoace, s-au altoit pe tulpina lor, în loc să-i altoiască pe ei.
  Dar să încheiem tot cu muzică.Să ascultăm refrenul micului furăcios de fier :

Ai mei,ai mei,ai mei
N-au avut habar
Cît de mult,cît de mult,cît de mult
Pot eu să car!
Acum,cînd pe poliţişti i-am uns,
Nu mă mai saltă nimeni pe suuuuuus!
Mînca-v-aşi!...

luni, 7 noiembrie 2011

Zic şi eu...

Dacă te rogi constant la Dumnezeu şi El nu te ascultă, stai liniştit.
 Înseamnă că deja eşti în iad.

duminică, 6 noiembrie 2011

RECLAMANGII

Printuri, reclame video.Neatent selectionate. Un buchet si o savoare placuta.
Poate nu o sa va doara capul.Dar daca totusi...incepem cu un print la Alka-Seltzer, niste pilule recomandate la mahmureala.

Sau poate o sauna e mai potrivita pentru o stare de bine.
Sau poate nu.

Pentru restul, nu mai comentez.Va las placerea sa descoperiti singuri produsul la care se face reclama, e si asta o parte importanta din savurarea acestor printuri.Priviti intai printul, apoi cititi sloganul si descoperiti produsul.












Si cu dedicatie pt d-na Udrea, uite doamna cum se promoveaza o tara care nu are relieful si resursele Romaniei.Ce-i drept, nici coruptia si nici cocalarii ei.



duminică, 23 octombrie 2011

DOTĂRI OPŢIONALE PENTRU MAŞINA PERSONALĂ

   Într-o zi oarecare din săptămînă, pe la prînz, sună interfonul.Stela răspunde, bănuind corect că sunătorul era Toma.Ceea ce nu avea cum să bănuiască era motivul pentru care Toma sunase la intrefon.De obicei vrea apă sau bicicleta, sau să vină sus.Nu şi de data asta.Stela apăsă butonul pentru ascultare şi auzi următorul mesaj: "Mama, în maşină la tata e o femeie!".Şi chiar aşa era.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar brokerul meu de asigurare este bun ca o emigrare în Canada.Ca un cîştig la loto.În fine, la categoria a 2-a, dar totuşi orişicît.Ca un accident de avion fără supravieţuitori, cu condiţia ca în avion să fie clasa politică românească, avionul să fie pilotat de Vîntu, Dan Diaconescu şi Gigi Becali iar stewardese să fie Daniela Crudu, Bianca Drăguşanu, Monica-cum naiba o mai chema-o acum- şi încă vreo cîteva astfel de pungi cu silicoane cu femei în jurul lor.Aţi prins ideea.Am avut numai de cîştigat din parteneriatul cu firma ei, mulţumesc Carmen.E şi un om cu care se poate discuta, aşa că relaţiile noastre au depăşit un pic formalismul asigurator-client,înscriindu-se oarecum în sfera amiciţiei.Am acest obicei, să mă apropii de prestatorii de servicii.Încă mă mai salut cu băiatul de la Domo care m-a ajutat acum vreo 3 ani să car combina frigorifică 7 etaje, deşi trebuiau să mi-o aducă ei pînă în casă.Bun băiat.La mine mă refer, bineînţeles, dar cam fraier, i-am dat vreo 30 de lei.Oare de asta încă mă salută? Nuuu, cred că pur şi simplu e bine educat.Înafară de asta, între doi oameni care cară o combină frigorifică 7 etaje se creează o relaţie specială, pe viaţă, un fel de camaraderie."Dragă, ţi-l prezint pe X.Cu el am cărat pianul din 1977.Mai ştii ceva de băieţi, X? ".
Amintesc şi cazul instalatorului de la vechiul apartament. Costică parcă îl chema. Nu mai ştiu ce lucrare mi-a executat, pe la ce ţevi mi-a umblat, parcă apometre mi-a pus.Da, apometrele.Ba parcă mi-a instalat şi ghivetele.În fine, asta nu mai are foarte mare importanţă.Cert este că atunci cînd s-au terminat lucrările la apele mele, parcă nu prea eram în apele noastre.Deoarece s-a terminat şi tot vinul din casă.Lucra bine Costică, dar nici eu nu puteam sta fără să-l ajut.It was the begining of a drinkingful friendship.Costică era angajat la un punct termic din apropiere, aşa că m-a invitat la el la serviciu atunci, la 1 noaptea, ca să-mi dea nişte lapte pentru pisică din raţia lui gratuită, contra toxicităţii.Şi mi-a dat.Vreo 5 litri, pe bune, m-a şi ajutat să-l car acasă.Mă refer la cei 5 litri de lapte.Asta trebuie să fi fost interesant de văzut:la 2 dimineaţa, doi oameni beţi cu braţele pline cu pungi de lapte.Nu mai ţin minte ce reacţie emoţională a dezvoltat Stela vizavi de acea seară, dar pisica a fost foarte mulţumită.
 Fiind aşa de apropiat de prestatorii mei de servicii, normal că brokerul meu de asigurare m-a însoţit prin tot labirintul birocratic cînd am avut nevoie de poliţa Casco, după un accident minor cu auto personal.Aşa a ajuns Toma să se strîmbe la ea prin geamul de la portieră,la ea, femeia din maşina lui tata, cel mai ciudat accesoriu auto văzut de el pînă astăzi.
 După ce va mai creşte şi va împrumuta maşina lui tata, va fi rîndul meu să găsesc cine ştie ce accesorii prin maşină.Pînă atunci, să nu uit să mă duc să cumpăr nişte lapte pentru pisică.
 Şi ce dacă de 10 ani nu mai am pisică?

duminică, 4 septembrie 2011

Aşa ceva nu se face

  Ba se face.
Mai pe larg, nu se face să scrii fără să ai un subiect.Şi totuşi scriu, că bani de altă distracţie nu am.
  Iar e duminică, ziua aia despre care ştiţi că îmi place cel mai mult.Pe vremuri duminica chiar era o zi plăcută, cînd cînta fanfara în parc, soldaţii aveau bilet de voie şi făceau schimb de lichide bucale cu servitoarele, care aveau liber la rîndul lor.Cine nu presta cu brunetele prin colţurile umbrite ale parcurilor publice, presta cu blondele aburinde la terasă.Terasele alea caragialeşti, cu feţe de masă în pătrăţele albe şi roşii şi garduri de lemn cu scîndurile dispuse în carouri.Plus mititei, muştar, pîine.
  Doar că nu erau role şi skateboarduri.Biciclete erau şi atunci, nu atît de extreme ca BMX-urile de azi,dar erau.
Azi, e tot ca pe vremuri, cel puţin în Iaşi.Lumea se adună în Copou, ca să facă mişcare.Ca să facă mişcare, cetăţenii vin cu maşinile.Dar cu ce ai vrea sa vină, mă veţi întreba, cu şareta?Corect.Drumul pînă la Parcul Expoziţiei durează 3 ore.Un sfert de oră pînă ajungi la Parcul Expoziţiei şi două ore şi-un sfert pînă găseşti un loc de parcare, dacă ai noroc să renunţe cineva la plimbarea de duminică, adică la făcut curu lat pe o bancă din parc.
  Apropo, oare termenul "a parca" vine de la "parc"? Mi-am lăsat maşina la parc, am parcat.Dacă o las la mall, am mallat.Dacă o las la măcelărie, am măcelărit-o.Dacă o las la amantă, am belit-o.Pe amantă o cheamă Bela.Ce nume de cîine!Gata, am delirat destul.
  Odată ce-ai parcat şi intri în parc, începi să te întîlneşti cu diverşi cunoscuţi.Pe aceştia, îi vei întîlni în ordinea descrescătoare a gradului de antipatie pe care ţi-o provoacă.Astfel, abia la sfîrşit, cînd te pregăteşti să pleci, vezi un prieten agreabil care tocmai se urcă în maşină cu aceeaşi intenţie de a părăsi, răsuflînd uşurat, acest loc consacrat promenadei de stat în cur pe bancă, socializării forţate şi plină de falsitate, cheltuielilor inutile cu apă,dulciuri, tiribombe, într-un cuvînt,consacrat duminicalizării.
  Terasa Vînătorul e plină, deşi e imensă.Toate terasele din oraş sînt pline, iar toate mesele acestor terase sînt pline de bere, pizza, îngheţată.Criză, frate! Dar din puţinul pe care-l au, toti cetăţenii se respectă, cum să nu fie văzuţi la terase, duminica, cînd toată lumea iese din casă? Dacă te plimbi aşa, teleleu, de dragul peisajului eşti un nimeni, trebuie să consumi ca să exişti.Şi să-ţi faci poze cu tot ce-ai comandat, în eventualitatea că nu te vede suficientă lume, să postezi pozele pe reţeaua de îndoctrinare.
  Oricum, un lucru e clar: duminica se iese în oraş.Dacă e soare, nu e voie de stat în casă.
Aşa ceva nu se face.Deşi, să ieşi din casă doar ca să nu stai, e ca şi cum ai scrie fără să ai un subiect.