Noţiuni ca ”întîrziere”, „prea
tîrziu”, „întîrziat” sunt folosite adesea greşit.
De
exemplu „ a întîrzia”. Se poate folosi dar numai în situaţia în care
momentul T0 (momentul în care se defineşte punctualitatea în conjunctura
respectivă) este fixat în funcţie de un eveniment programat voluntar de om a se
produce imediat după momentul T0, în momentul T1 şi este cunoscut de cel care
este desemnat să îl influenţeze (să îl împiedice, să îl declanşeze, să îl
asiste etc). Iar acel eveniment, neinfluenţat, producîndu-se, ar avea un impact
semnificativ în primul rînd asupra influenţatorului.
Concret: o bombă cu timer. Ai
întîrziat dacă ai ajuns după ce s-a declanşat iminenţa exploziei sau explozia
însăşi. Atunci se poate spune că ai ajuns „prea tîrziu”. Un eveniment cu
consecinţe grave s-a produs. Asta în condiţiile în care eşti persoana desemnată
să o dezamorseze şi dacă faci parte din comunitatea care va fi sfîrtecată de
bombă. Dacă eşti la mii de kilometri depărtare şi afli despre asta de la
televizor, nu ai întîrziat. De asemenea, dacă ai toate mijloacele de a
dezamorsa bomba, dar nu afli despre ea decît după ce face bum, nu ai aflat
„prea tîrziu”. Ai aflat odată cu toată lumea, nu ai fi avut cum să afli
mai devreme.
Cînd vezi la orizont nori de ploaie şi tot
amîni să faci rost de o umbrelă şi ajungi murat ca un castravete, poţi spune că
te-ai decis „prea tîrziu” să iei o umbrelă de mîner.
Dar cînd treci pe sub un balcon şi
nişte copii zglobii îţi toarnă o găleată de apă în cap, nimeni nu se gîndeşte
să spună că ai fost „punctual”, că ai trecut nici o secundă mai devreme sau mai
tîrziu pentru a primi stradalul botez.
Alt exemplu: cînd spui că ai întîrziat
la serviciu? Răspuns: cînd acest fapt are consecinţe. De obicei chestia asta nu
are consecinţe prea plăcute, de aceea dacă aş fi scris „consecinţe negative” aş
fi comis un pleonasm parţial. De ce parţial? Pentru că există şi consecinţe
pozitive ale întîrziatului la serviciu, deşi extrem de rare. Gîndiţi-vă la cei
care au întîrziat la serviciu pe 11 septembrie la World Trade Center, NY.
Noţiuni ca ”întîrziere”, „prea tîrziu”,
„întîrziat” sunt relative. Depind de situaţie, context, consecinţe, om, epocă,
ţară, cultură, inteligenţă.
Sunt atît de interpretabile, de influenţabile,
de demontabile, încît abia mai rezistă ca noţiuni independente.
Am auzit şi m-a amuzat
ideea că în nu ştiu ce ţară africană nici nu
există noţiunile astea. De exemplu, cînd doi localnici vor să se întîlnească,
îşi dau întîlnire stabilind locul doar şi eventual, ziua. Nu au pretenţia de a
stabili un moment absolut precis, de exemplu „cînd soarele va atinge trei
suliţi, 2 cuţite şi trei vîrfuri pe cer”. Respectul nu înseamnă să ajungi la
timp şi să-i scoţi ochii celuilalt că a întîrziat un minut, ci să aştepţi. Ştii
că celălat ştie că trebuie să vină la întîlnire. Poate s-a întîlnit cu un
tigru. Poate e constipat. În fine, sunt mii de motive care pot să-l reţină.
Dacă tu ai avut noroc şi nu ţi s-a întîmplat nimic în drum spre acea întîlnire,
nu înseamnă că eşti punctual. Eşti doar mai norocos.
Nerespectînd noţiunile legate
de „punctualitate” şi întîrziere, aborigenii aceştia respectă viaţa,
neprevăzutul şi implicit, misterul şi frumuseţea ei.
Punînd limite, inventînd reguli împotriva firii,
noi ăştia civilizaţii, nu facem decît să ne batem joc de vieţile noastre, să ne
stresăm, să ne îmbolnăvim şi să ne trezim într-o bună zi că e prea tîrziu, în
general, pentru orice.