Cînd viața devine tot mai dură,
Cînd toți mă bat și toți mă-njură,
Și cînd politicienii doar mint și fură,
Cînd mor copii sfîșiați de mușcătură,
Sau prin spitale de la o zgîrietură,
Ori, pur și simplu nu au ce să pună-n gură...
Cînd toată presa e o făcătură,
În care toate curvele de pe centură
Sunt azi vedete de anvergură,
Cînd dragostea s-a transformat în ură
De s-a becalizat Biserica fără măsură
Iar băncile străine ne execută la noi în bătătură,
Cînd ne hrănim din hipermarket cu otravă pură
Iar boii nemunciți, cu limuzinele fac arătură
Cînd se fac averi dintr-o bordură
Cînd FMI-ul ne stăpînește c-o factură,
Semnată marinărește, cu dezinvoltură,
Cînd plîngem sincer după dictatură
Și morții Revoluției au fost de umplutură
Căci azi au, tot cei ce-nainte avură
Sunt pro-Roșia Montană și nu vorbesc la băutură !
Vă dau tot aurul pe-o linguriță de cianură !
În ţara asta, văzînd cum se fură,
RăspundețiȘtergereMă tem că-ţi fură linguriţa de cianură
Şi-ţi dă în loc aceeaşi linguriţă... cu bromură
Şi-abia atunci... toate te bat, toate te-njură!
Ascultă, Leo, o vorbă adevărată:
RăspundețiȘtergereEfectul de bromură trece.
Cel de cianură-niciodată!
Și-odată ce efectul a trecut,
Cînd mă voi scula, ca Vodă Lăpușneanul:
Pre mulți eu am să-i...popesc!