De Florii, pistilul meu

     În primul rînd, la mulți ani tuturor românilor, sărbătoarea de Florii fiind a doua mare sărbătoare a românilor, după Revelion. Aceasta din două motive:
  1. Pentru că, de la munte pîn-la mare, țara noastră-i ca o floare! Floarea a fost de vînzare. PDL-ul ne-a umflat buza și ne-a lăsat doar frunza. Frunza d-nei Udrea. Adică ne-au lăsat în curu gol, ca pe Adam și Eva, doar cu o frunză cu care să ne acoperim rușinea. Rușinea de a fi așa de proști încît să ne lăsăm jefuiți fără să crîcnim. Așa că redenumim sărbătoarea, măi copii.Îi zicem sărbătoarea de Frunzii;
  2. Pentru că sîntem copii din flori. Părinții noștri, Decebal și Traian nu erau căsătoriți legal cînd ne-au conceput pe noi, poporul român. La scara istoriei, a fost o aventură de-o noapte, tata era în armată, dorul de casă, mă rog cum se întîmplă lucrurile astea. Astăzi, ar fi de neconceput. Poporul român, cum e în prezent.

          La mulți ani și multă clorofilă-n instalație tuturor celor care se vor îmbăta astăzi cu ocazia zilei onomastice sau pur și simplu.Iar mâine dimineață vor bea și apa de la flori, de unde și denumirea sărbătorii, Florii.
   Am aflat de sărbătoarea asta tîrziu tare, pe la 27 de ani.Poate mai auzisem ceva pînă atunci, dar cum calendarul nostru ortodox parcă e o reclamă la Crucea Roșie de cîte sărbători are pă-n el, cine s-o mai rețină și p-asta? Hai să mai dau un pic vina și pe comunism, pe atunci era interzis să apară în presă chestii religioase.
  Totuși, mișcarea de dizidență din România, celebrii oponenți ai lui nea Nicu,dacă voiau să facă ceva în privința asta, puteau. Puteau alina poporul cu televizorul, de Florii stingîndu-i dorul. Dar mai bine fără rime. Astfel, profitînd de faptul că Floriile pică întotdeauna duminica iar programul tv era mai lung de 2 ore, puteau trimite mesaje cifrate către telespectatori. Pe atunci tot ce apărea la tv sau în presă avea sau era interpretat ca un mesaj codificat, împotriva sistemului.Tot ce îți spunea vecinul era cu subînțeles, în tren, în autobuz, pînă și tăcerile erau cu subînțeles.Mesajele anticeaușiste erau practic peste tot, în aer, în apă, în bere, în mititei, în muștar,mai puțin în Harghita, Covasna și în ținutul secuiesc.Acolo nu existau proteste, nu voia nimeni autonomie. Erau mulțumiți bosgorii. Poate ar trebui să le aducem aminte cum îi satisfăcea Ceaușescu de nu crîcnea unu.
   Revenind la florile noastre, dizidența prin mesaje subliminale putea fi efectuată în duminica de Florii decorînd studioul televiziunii cu flori, difuzînd o ediție specială a emisiunii ”Floarea din Grădină” prezentată de cine altcineva decît Florian Pittiș cu participarea artistelor Floarea Calotă, Florica Bradu, Rodica Bujor, Margareta Clipa și Gabi Luncă.Ok, Gabi nu e nume de floare, dar cîte flori sunt într-o luncă!...Cam cîți bețivi într-o speluncă. Valea-i vale, lunca-i luncă, ce-a fost verde s-a uscat. Nu vreți să știți ce a fost verde ! Mai ales într-o speluncă.
  Perla programului Album Duminical de Florii ar fi fost obligatoriu filmul artistic ”Trandafirul Galben”! Cu Florin Piersic și Margareta Barbu. Bonus, pe tot parcursul filmului mai apar și vreo 2 tone jumate de floarea-soarelui necesare la dublele close-up ale lui Mărgelatu. In your face, Dicty! (dicty= cocalarismul cuvîntului ”dictator”)
  Apropo de Marga Barbu, la mulți ani și cumnatei mele, Marga, tot o vedetă a ecranului. Mai ales cînd șterge de praf  ecranul televizorului. Hai, că am glumit, să nu citești postarea asta decît după ce dai de băut! Uite, îți aduc și azi tradiționalul cadou de Florii: floricele de porumb.
  Dar să nu uităm să oferim cîte un buchet de flori, plante, buruiene, ce găsim și persoanelor publice din țara noastră, așa cum credem noi că li s-ar potrivi.
  - Crin Antonescu : o floare, un crin, să-ți fie somnul mai lin!;
  - Victor Viorel Ponta : Viorică-viorea, ia mai dute-n...Catania ! Să mai faci acolo un master, nu p-acilea un disaster!;
  - Traian Băsescu : De-o glumiță, așa, de-o fiță, ca să-și amintească de șuviță, un boBoc de floare dintr-un păr mai mare și-un buchețel de nu-mă-uita din partea lui Nuți Udrea;
-  Adrian Năstase : cică ar fi fost mort după floarea de Colt!
 - Asistentelor TV:Fată! Ca să ai succes mai ghinii, folosește cu cap curu găinii!
 - Miron Cozma: fraților mei ocnași-pardon-mineriași, pentru ăștia telectuali, pentru ăștia studențași, un buchet de toporași!
  - Mugur Isărescu :Pentru cine pune botul, gura-leului e totul;
 -Andreea Esca: nu mă lua acum cu flori, mie bagă-mi un buchet, inodor, de verzișori!;
 - Laba Land (zisă Lala Band) : dezamagire mare, sărbătoarea se numește ”de Florii”, nu ”deflorare”.
 - Oana Roman: nimic nu-i mai romantic , mai galant/ Decît un trandafir în glastră/ La restaurant.
 - Soția și amanta lui Cabral : laleaua neagră de 50 cm.
 - Oana Zăvoranu: Are mama o fetiță frumușică ioc! Are flori și coronițe cam din loc în loc. Pe locuri de veci, în cimitirul ei privat.
 - Cristi Minculescu : Și voi nu mai sunteți ( împreuna, din fericire).Și noi ne amintim. Și încă vă primim cu flori de Iris!
   Și cu sau fără voia dvs, ultimul pe listă:
- Ion Iliescu : pentru că le-ai mulțumit, tu, eroul fără vină, s-arunce minerii și-n tine,doar cu flori de mină!;
           

Nu întrebați.Răspundem noi din cînd în cînd.

Singurătate absolută, ce m-aș face fără tine? Cum m-aș descurca fără zîmbetul tău sculptat în ochii uitați, de un albastru ultramarin. Culoarea acestei dimineți. Culoare protectoare, culoare împotriva spaimelor matinale născute din păcate de moarte. Spaimele matinale se nasc din violul zilei asupra nopții și cresc pînă ajung temniceri care îmi interzic să mă plimb liber prin viață. Printr-o viață care să nu fie o închisoare în care deținuții sunt totodată și torționari și călăi și bocitoare la înmormîntările celor pe care-i ucid.
   Ce m-aș face fără sinceritatea ta nesfîrșită, la orizontul căreia apune speranța? Întrebări retorice, bineînțeles.
  Singurătate absolută, fără tine aș fi cu adevărat singur! Căci nu știu singurătate mai dăunătoare, mai plictisitoare și mai deprimantă decît cea petrecută în compania proștilor și a vanitoșilor.

Despre întîrzieri şi întîrziaţi

      Noţiuni ca ”întîrziere”, „prea tîrziu”, „întîrziat” sunt folosite adesea greşit.

De exemplu „ a întîrzia”. Se poate folosi dar numai în situaţia în care momentul T0 (momentul în care se defineşte punctualitatea în conjunctura respectivă) este fixat în funcţie de un eveniment programat voluntar de om a se produce imediat după momentul T0, în momentul T1 şi este cunoscut de cel care este desemnat să îl influenţeze (să îl împiedice, să îl declanşeze, să îl asiste etc). Iar acel eveniment, neinfluenţat, producîndu-se, ar avea un impact semnificativ în primul rînd asupra influenţatorului.

   Concret: o bombă cu timer. Ai întîrziat dacă ai ajuns după ce s-a declanşat iminenţa exploziei sau explozia însăşi. Atunci se poate spune că ai ajuns „prea tîrziu”. Un eveniment cu consecinţe grave s-a produs. Asta în condiţiile în care eşti persoana desemnată să o dezamorseze şi dacă faci parte din comunitatea care va fi sfîrtecată de bombă. Dacă eşti la mii de kilometri depărtare şi afli despre asta de la televizor, nu ai întîrziat. De asemenea, dacă ai toate mijloacele de a dezamorsa bomba, dar nu afli despre ea decît după ce face bum, nu ai aflat „prea tîrziu”. Ai aflat odată cu toată lumea, nu ai fi avut cum să afli mai devreme.

   Cînd vezi la orizont nori de ploaie şi tot amîni să faci rost de o umbrelă şi ajungi murat ca un castravete, poţi spune că te-ai decis „prea tîrziu” să iei o umbrelă de mîner.

  Dar cînd treci pe sub un balcon şi nişte copii zglobii îţi toarnă o găleată de apă în cap, nimeni nu se gîndeşte să spună că ai fost „punctual”, că ai trecut nici o secundă mai devreme sau mai tîrziu pentru a primi stradalul botez.

  Alt exemplu: cînd spui că ai întîrziat la serviciu? Răspuns: cînd acest fapt are consecinţe. De obicei chestia asta nu are consecinţe prea plăcute, de aceea dacă aş fi scris „consecinţe negative” aş fi comis un pleonasm parţial. De ce parţial? Pentru că există şi consecinţe pozitive ale întîrziatului la serviciu, deşi extrem de rare. Gîndiţi-vă la cei care au întîrziat la serviciu pe 11 septembrie la World Trade Center, NY.

  Noţiuni ca ”întîrziere”, „prea tîrziu”, „întîrziat” sunt relative. Depind de situaţie, context, consecinţe, om, epocă, ţară, cultură, inteligenţă.

  Sunt atît de interpretabile, de influenţabile, de demontabile, încît abia mai rezistă ca noţiuni independente.

   Am auzit şi m-a amuzat ideea că în nu ştiu ce ţară africană nici nu există noţiunile astea. De exemplu, cînd doi localnici vor să se întîlnească, îşi dau întîlnire stabilind locul doar şi eventual, ziua. Nu au pretenţia de a stabili un moment absolut precis, de exemplu „cînd soarele va atinge trei suliţi, 2 cuţite şi trei vîrfuri pe cer”. Respectul nu înseamnă să ajungi la timp şi să-i scoţi ochii celuilalt că a întîrziat un minut, ci să aştepţi. Ştii că celălat ştie că trebuie să vină la întîlnire. Poate s-a întîlnit cu un tigru. Poate e constipat. În fine, sunt mii de motive care pot să-l reţină. Dacă tu ai avut noroc şi nu ţi s-a întîmplat nimic în drum spre acea întîlnire, nu înseamnă că eşti punctual. Eşti doar mai norocos.

  Nerespectînd noţiunile legate de „punctualitate” şi întîrziere, aborigenii aceştia respectă viaţa, neprevăzutul şi implicit, misterul şi frumuseţea ei.

   Punînd limite, inventînd reguli împotriva firii, noi ăştia civilizaţii, nu facem decît să ne batem joc de vieţile noastre, să ne stresăm, să ne îmbolnăvim şi să ne trezim într-o bună zi că e prea tîrziu, în general, pentru orice.

Nu-ți aduc ghiocei, că și pe ăia îi bei!

Bunā dimineața, zi de vineri! Ești cea mai tare! 
Spre deosebire de ziua de duminicā. Ziua aia urîtā ca munca, imoralā ca un pedofil și ilegalā ca un traficant de organe de copii. Ce sā facem noi cu tine, duminicuțo? Duminicuțo, da de ce ai orele așa scurte? Ca să vină lunea mai repede...Duminicuțo, da de ce ai stresul așa de mare? Ca să te chinuie ziua de luni mai nasol! Ptiu! duminicuțo, crăpați-ar albumul duminical în paișpe că nașpetă mai ești cu obligațiile tale față de familie, parcuri, săniușe, aniversări, mese în familie, toate pe fondul mahmurelii de sîmbătă seara. Cum sā te trāim?! 

SEARĂ DE DUMINICĂ 

   Bun, dar sā revenim la vinerea ce tocmai debuteazā, abia si-a consumat 6 ore din disponibilul de 24. 
  Întîmplarea face ca aceastā vinere sā fie 1 februarie. Vă lăsați de fumat că e 1 ale lunii? Greșit. Nu la început de uichend. Nu numai cā începe uichendul dar începe si ultima lunā de iarnā. Se zice cā februarie e lunā scurtā. Asta din cauza numărului de zile. Are cu 3 zile mai puțin decît o lunā obișnuitā. De fapt e o lunā foarte lungā. Și urîtā. E lungā pentru cā e urîtā. Și fārā onoare. Fārā cuvînt și fārā prințip. În primul rînd nu-și ține promisiunea de a fi ultima lunā de iarnā. Procedeazā cam așa: 27, 28, gata, se terminā. OK. Primele zile de martie sunt cālduțe. Aproape cā punem botul la primāvarā. Dupā care trîntește o zāpadā gravā de tot. Un gest de o inconștiențā și o nesimțire egalatā doar de stereotipul āla, unu care a fost alcoolic ani de zile și  care dupā o revenire spectaculoasā-curat, bārbierit,privire limpede- vine de la prima zi de serviciu pe la 3 dimineața,în comā alcoolicā, costumul cel nou fācut praf, tot pișat, tot borît, dar cu un buchețel de ghiocei în mînā. Bineînțeles cā într-o astfel de situație se pune foarte dificil problema urmātoarei zile de muncā. Perversā lunā februarie asta! Și leneșā. Nu-și face treaba. Bāi februarie, esti lunā de iarnā! Ia și ninge bāi! Terminā zāpada, nu mai lāsa și pentru martie și pentru aprilie! Terminā frigul, zloata, vremea asta împutitā și rece ca ochii unui pește oceanic vechi de trei luni. Vrei să te placă lumea? Fii serioasă.De plăcut nu o să te placă niciodată, ești ultima lună de iarnă, lumea e sătulă de frig, de dat zăpada de pe mașini, asta e! Dar poți fi măcar respectată dacă nu te împopoțonezi cu zile călduțe și sărbători de astea aberante ca Valentine`s day! Ce-i tîmpenia asta de ziua îndrăgostiților în mijlocul zloatei și zăpezii murdare? Pe 14 februarie nici zăpada nu mai este ce a fost. Ți se potrivește sărbătoarea asta ca o jartieră roșie de stripteuză pe varicele unei băbăciuni de 90 de ani!
  Totusi, cînd vine o adiere cāldutā dupā frigul āsta capitalist, devin un pic mistic. Mă desprind timp de o milisecundā de pāmînt. Nu mult, un micron, poate juma' de milimetru. Iar vînticelul āla de primāvarā prin pār, pe fațā, pare o mîngîiere de la Dumnezeu. Și o iertare. Și o speranțā.
  Doamne, iartă-mi prostia de a mai avea speranță!

O beție cu Oana Cuzino

    
   Florin Călinescu l-a întrebat odată pe impecabilul Daniel Dăianu dacă s-a îmbătat vreodată.
Scrobitul (The Scrobbit, cum ar spune Peter Jackson), a rămas perplex. Călinescu a detaliat: adică v-ați făcut vreodata mangă, pulbere, muci? 
  E reacția omului obișnuit în fața magiei albe a abstinenței. Abstinenții ne amenință viața, ne distrug temelia pe care se sprijină suportabilitatea nonsensului vieții.

Contrar părerii generale- părerea mea - nu tot ce se dă la Tv e un lucru rāu. Și nici tot ce scrie pān` cārți e neapārat un lucru bun. Pe sistemul cā nu toți fanii lu` Capatos este cocalari da' nici toți fanii lu` dom` Pleșu este `telectuali. Trebuie sā recunoaștem cā procentaj maxim nu existā în viața asta, cu excepția morții, taxelor și publicului OTV. Āia sunt proști 100%. 
  Un astfel de lucru bun la prima privire (dar și la următoarele, trebuie să recunoaștem), e doamna Oana Cuzino. O molistā simpaticā, un suflet mare (si natural, cred), care ne învață numai de bine. Pe cei care se pot concentra la ce vorbește dânsa, acolo.

      Personal, Cuzinoasa mă intimidează, mă enervează și mă deprimă un pic. Ridică standarde la care știu că nu voi ajunge niciodată. Și nici nu vreau. Creează o lume fără nici un haz, sau cu un haz steril, doamna în dicuție, fiind, la rîndul ei, creația noii dictaturi bio-eco-politico-corectă, omul de tip nou, fără cusur. N-aș merge pînă acolo încât s-o consider o health-nazi. Însă are un aer de inteligență artificială. Nu m-aș mira să aibă și un manual de utilizare. În principalele limbi de circulație internațională. 

      Pentru cei care nu pot sau nu vor să gîndească singuri, e Perfectă. Arată Perfect. Vorbește Perfect despre lucruri Perfecte. Nu știu cum se sfârșește tranziția ei intestinală, dar bănuiesc că atunci apare curcubeul, sau ceva de genul ăsta. Nu e pițipoancă, e doctor în medicină.Are cărți publicate și pun pariu că sunt scrise în cea mai mare parte de ea. E prea mult! Nu e umană. 

    Mă aștept ca într-o zi, cînd va fi în direct, să i se termine bateriile. Sau, mai bine, să facă scurt-circuit în direct. Să rămînă cu privirea în gol, cu un zîmbet tîmp pe buze. Să asistăm la panica din platou, să vedem tehnicieni zburînd prin cadru, un Dorel cu o șurubelniță meșterind ceva pe la spatele vedetei, curentîndu-se de câteva ori...Și brusc, păpușa Oana își revine! Se îndreaptă, se ridică de pe scaun și începe să silabisească tare și clar: ”Salariul lui Andreea Esca este de două...”, apoi o bubuitură neașteptată și păpușii îi zboară capul. Iar ultimul cadru, înainte ca Proteveul să intre în revizie tehnică, va fi cu însăși Andreea Esca, mânuind un shotgun, fumegînd. Un fel de Sarah Connor, cu maxilarul încordat și cu o privire atât de tăioasă, încît ar fi făcut să plîngă cu lacrimi de crocodil pînă și un crocodil.”Bună seara România, asta la vista, bitch!”

   Și totuși această ființă perfectă există, e reală, e om. Optitrist fiind (de un optimism trist), mă gîndesc că tot binele e spre rău. Ce ar mai fi fost lumea noastră din punct de vedere spiritual, cel puțin, dacă toți oamenii ar trăi sau ar fi trăit în cuzinism? O vedeți pe Janis Joplin luîndu-L la întrebări pe Dumnezeu în legătură cu un anume Mercedes Benz după ce a mîncat la micul dejun zeama de la o juma` de grapefruit? Sau pe Nichita Stănescu scriind necuvinte și servind cumpătat un pahar de apă plată cu lămîie?! În condiții ”sănătoase” ar fi scris cel mult ”Cățeluș cu părul lins/Fură rața dinadins!”. Oare ce epigramă i-ar fi dedicat Păstorel Teodoreanu doamnei doctor? Poate ceva de genul ”Detoxifiantă domnișoară, mă cam enervezi! /Mă adapi cu apă chioară și mă furajezi/ Sănătate, viață lungă, pînă în cavou./ Doar că nu-i viață de om, e viață de bou! / Dacă doar ce-i natural la un bărbat/ Adică portofel obez, abdomen și creier plat/ S-e-ntîmplă doctore, să-ți placă,/ E-ok,e natural ca unui bou să i se alăture o vacă!”. Scuze, maestre. Pe care l-am băut.
  Da, crapă fierea în mine ca paharul cu vin fiert în zăpadă. Veți zice că am scris asta pentru că strugurii sînt pentru unii mai acri decît o salată de lămîie și grapefruit cu oțet și borș. Dar tot prefer o femeie cu X imperfecțiuni care mă face fericit decît cea mai tare păpuță (a se citi păpușă) gonflabilo-vie din lume care să dea celorlalți impresia că sunt fericit.  
  Da, e importantă sănătatea. Dar nu și dacă excesul de sănătate dăunează grav trăirii!