Mii de cuvinte.În cîteva imagini.

Văd, la fereastra mea tîrziu, o lumină dar eu ştiu că eu nu-s acasă iar nevastă-mea e la maică-sa la ţară!

Clar de lună,clar de lună, două inimi vor să spună că e clar de două luni.

Soarele apune-n zare.Eu mă uit şi el dispare.

Pe o stradă goală, nişte lumini sclipeşte.Ce să fie oare?Nu ştiu. Da cred că se grăbeşte.

Lumea văzută de o gîză: abureală pe geam.

Şi aşa îmi vine cîteodată, să pozez soarele pe piatră

De obicei, apa stinge focul.Că setea o stinge berea sau vinul, vă rog frumos, că-l pun pe Păstorel sa vă bîntuie!Aici, însă,cîteva picături mici-mici de apă, pun în valoare un foc mare-mare cît un soare