Un bărbat adevărat

   

Nu-i trucaj, așa sunt ele, roșii. Roșii siameze, din 

piață, de la țăran. Nu mai avea d-alea birmaneze.

     Cu ani în urmă, pe când lucram la o bancă,  paznicul de atunci, m-a întrebat de ce nu mă las de fumat. I-am spus adevărul și anume că îmi lipsește voința. S-a întors semiprofil, a mijit ochii spre orizont (la 50 de metri în față erau blocuri, în fine, detalii...), a luat răspunsul meu, și-a făcut din el un piedestal mic și s-a cocoțat în vârful lui. De acolo, de sus, privindu-mă cu un aer de ușoară superioritate, mi-a atras atenția că un bărbat adevărat, are Voință. Și dacă are voință, poate să facă orice. Absolut orice. Vorbea apăsat, cu convingere. Dumnealui se lăsase de fumat, evident. Nu pentru că s-au scumpit țigările cu 1000%, ci  pentru că, ați ghicit, este un bărbat adevărat. Cu voință și tot ce mai trebuie. Și poate să facă orice, numai să vrea cu adevărat acel lucru. 

    Ciudată mai e lumea asta, mă gândeam eu pe atunci, după așa o lecție, într-o pauză de țigară. Uite un om care ar fi putut fi orice, dacă ar fi vrut: neurochirurg, astronaut, actor, fizician...orice. Dar n-a vrut. Probabil că visul său a fost să ajungă paznic la o agenție bancară. Și uite că a reușit. Ca dovadă că. 

     Asta se întâmpla cu ani în urmă, pe când bărbații adevărați care populau câmpiile, dealurile și munții patriei noastre, erau mândri și liberi să se autointituleze astfel. Astăzi, numai dacă rostești ”bărbat adevărat”, îți sare tot LGBTQ-ul în cap și-ți aplică o corectitudine politică de nu mai știi ce-i cu tine, gen. Ce să-i faci, așa era lumea pe vremuri, mai ciudățică, nu corectă și normală cum e azi.