Cel mai românesc răspuns

 

    De curând, am decis că am nevoie de un produs comercializat atât la raft cât și online de un mare brand de retail. Nu contează ce voiam să cumpăr și mai puțin contează de la cine. Așa că mă suflec, intru pe internet și încep să dansez lasciv.

Ha! V-am prins! Ce fețe aveți...Normal că am glumit. Mi-am suflecat mânecile la cămașă, nu altceva! Cămașa era cu mâneci scurte dar să nu ne pierdem în detalii. Am accesat site-ul magazinului, mi-am băgat refuzu-n cookies până la refuz, Reject`em All, cum ar zice Metallica și am rezervat produsul în magazin. În paranteză fie spus, mă omoară prăjiturelele astea! Cred că următorul succes de box office al Robicăi Margot se va numi ”Cookies”. Va fi un film de groază, ceva gen Gremlins. Ale naibii cookies!

     Am văzut că era ultimul produs din magazinul pe care-l alesesem online. Retailerul, transparent, mă avertiza că târfa asta mică de-o rezervasem eu, fusese expusă la raft, în văzul clienților. Totuși suntem în secolul 21, mi-am zis eu, ce, fetele alea din vitrinele Amsterdamului, rămân toate fete bătrâne? Nu le mai ia nimeni? 

      Am ajuns la locație, am intrat în legătură cu angajatul de pe raion, omul, amabil, tastează ceva într-un laptop și brusc îmi dau seama că e o problemă. Cum îmi dau seama că e o problemă? Omul devine extra-amabil. Dacă ar fi fost totul în regulă, ar fi urmat întrebarea ”mai pot să vă ajut cu altceva?”, pusă pe tonul ăla sictirit-protocolar care-ți spune, exact ca un email trimis automat, ”nu răspunde la această întrebare, este pusă doar așa, de sanchi, știm că n-ai să mai cumperi nimic altceva, sărăkie”. 

     - S-a întâmplat ceva? întreb, ca boul. Suntem în România. Normal că s-a întâmplat ceva. Dar ce?
Reformulez: - Ce s-a întâmplat? Omul o luase lelea printre rafturi bodogănind ceva despre un produs furat. La a treia interpelare, mi-a răspuns că produsul furat este unul și același cu produsul rezervat de mine. Doar că eu rezervasem azi, iar furtul se produsese zilele trecute. Dar nu e nici o problemă, îl pot găsi la un alt sediu al brandului lor. Ba chiar mai bine, fiind neatins de ochii clienților.

     - Totuși, pe site figurează că îl aveți, insist eu, pe o logică care, pe aici, nu are nici o legătură cu realitatea.

     Și acum vine cel mai românesc răspuns posibil:

     - Îl avem, dar s-a furat.

     Genial!

Asta explică toată România, toată istoria, ultimii 34 de ani, absolut tot!

     Exemplu: azi e 23 august. Înainte de `89, 23 August era una dintre cele mai mari sărbători impuse de regimul comunist poporului român*. The Artist formerly known as Ceașcă umplea stadioane cum n-au visat nici Rolling Stones vreodată. Azi, 23 august e miercuri. Atât s-a putut. Unde e istoria? Aveți istorie? Avem, dar s-a furat.

     Tezaurul României, există, avem tezaur? Sigur. Avem, dar s-a furat.

      Pădurile Romîniei, codrul frate cu românul, codrule - codruțule, ce te legeni fără ploaie, fără vânt, te-au pus, cumva, austriecii, la pământ? Și în șenghen om intra când n-or mai avea ce defrișa?! Ia ziceți mă, unde-s pădurile noastre din moși strămoși, din moaște strămoaște?! Avem, dar s-au furat. 

      Alegeri libere avem? Absolut. Cum zicea domnul Ponta? ”mașina lor de fraudat a mers mai bine”. Cum ar veni, s-au ales, dar s-a furat. Nu-i nimic, și revoluție am avut și aia s-a furat. Pardon, s-a confiscat, zic unii.

      Și tot așa, exemplele pot continua. Dar ce s-o mai lungim aiurea? N-are rost. Totuși, ca să rezumăm, să știm ce facem în continuare, mai stăm, plecăm... băi, noi, țară, mai avem? Răspundeți voi... 

--------------------------------------------------------------------

* să nu se înțeleagă greșit, că fac apologia sărbătorilor inventate de comuniști. Am vrut să dau un exemplu -nu cel mai feiricit- de cum a fost schilodită istoria noastră și înainte de Revoluție și după. Am ales asta cu 23 august pentru că am scris textul pe 23 august, nu din alte motive.