ICOANA, uneori

  
        Recunosc că religia nu-i punctul meu forte, iar subiectele derivate, sau care au legătură cu universul credinței nu-mi sunt foarte apropiate. Însă mă uitam zilele trecute la o icoană pe care a cumpărat-o soția mea, cu ocazia sărbătorii Sfintei Parascheva...
         De cele mai multe ori, icoana e ATM-ul lui Dumnezeu pe pământ. Pentru marea majoritate a ”credincioșilor”, icoana e un fel de bancomat divin în care bagi o rugăciune, ca pe un card (toate au același PIN, format din 4 litere: ”AMIN”) și scoți sănătate, bani, note bune la examene, succes în afaceri, un vot favorabil împotriva ridicării imunității (aici trebuie și 50-70 ml de mir pur, original, de la Muntele Athos), un scor bun pentru echipa de fotbal favorită etc.
       În general, rugămințile/rugăciunile rămân fără răspuns. Nu se întâmplă nimic. În aceste cazuri, ar trebui ca, după ce termini rugăciunea și pupi icoana, pe ecranul ”bancomatului” să apară afișat, cu roșu, următorul mesaj: ”Credință insuficientă”. Ar fi tare. Asta înseamnă că, la GodBank, contul tău e gol. Poate e chiar pe minus. E simplu: câtă credință depui, atâta miracol ridici.

        Atunci, utilizatorul icoanei se supără. Se supără pe Dumnezeu, pe sfinți, pe icoană. Se supără pe ”șarlatanii” care i-au vândut icoana: ” - Cred că m-au păcălit șarlatanii ăia când mi-au zis că e sfințită chiar de părintele Arsenie Boca!”. Se supără pe alți oameni, pe guvern, pe primari, pe conspirațiile mondiale, pe ăia de la televizor...pe toată lumea. Numai cu ei înșiși n-au nici o problemă. Ei n-au greșit cu nimic. Ba dimpotrivă. S-au prezentat la toate hramurile, la data stabilită-n calendarul ortodox. Au stat la toate cozile, la toate moaștele. S-au prăvălit în pelerinaj asupra tuturor sfinților, care, morți fiind, nu s-au mai putut apăra de rafalele de pupături pline de iubire și evlavie. Au ținut toate posturile, nu ca alții, care au zis că țin post, dar lăsați că știm noi.Și nimic.
      Unde greşesc ei? Acolo unde greşesc majoritatea oamenilor: aşteaptă ca salvarea să vină din exterior. E mult mai comod să cerșești decât să muncești. Pe undeva, am senzația că s-a înțeles greșit  că poți face oricâte tâmpenii, iar atunci când obosești și vrei să faci o pauză, ai la îndemână un buton de reset: căința. Te căiești și Cineva coboară de Undeva și-ți rezolvă problemele. Nu așa funcționează.
       Adevărul e dur: icoanele nu fac minuni. Poate că pe unele le mai apucă plânsul, uneori, când văd cu ce proști au de-a face și cât de mulți sunt. Însă obiectele nu fac minuni, popii nu fac minuni, nici măcar doctorii nu fac minuni, doar asistă, uneori, la ele.
       Credința face minuni.
Poți să spui 1000 de rugăciuni, dacă doar le reciți, sunt vorbe goale. O singură rugăciune în care crezi, e un miracol. Mulți spun că nu pot crede fără să cerceteze, fără nici o dovadă. Ok, trecem peste asta. Dar în tine poți să crezi? Hai, că nu eşti un concept abstract, eşti cât se poate de concret, de viu. Ştii de ce eşti în stare cu adevărat? Știi cine ești, de fapt? Începe cu tine. Oricum, dacă nu crezi în tine, nu poți crede în nimic altceva.
   
       Pentru că, uneori, în taină, icoana e o sită. E o sită pentru suflet, pentru sine. Dacă ești în stare să te rogi, sufletul tău va trece, iar în sită vor rămâne toate gândurile despre care știi că-s ispite, vor rămâne vanitatea, orgoliul, ura, egoismul, prejudecățile, temerile și dorințele deșarte. Într-un cuvânt, toate impuritățile care te împiedică să trăiești. Par vorbe mari, dar nu-i o prostie ce zic. Știința și religia se întâlnesc tot mai des în ultima vreme și cad de acord pe tot mai multe subiecte. Mai ales fizica cuantică. Iar sora rugăciunii,  meditația (nu aia care face să leviteze Cartea Funciară a Municipiului Sibiu), mai bine zis beneficiile ei (iarăși, nu mă refer la case mai mari...), au solide explicații în medicină, psihologie și alte științe respectabile.

        Nu-i simplu să te rogi, sunt anumite condiții de îndeplinit. La început n-o să-ți iasă, dar, exersând, cu suficientă răbdare și perseverență, vei reuși. Ai timp. Pentru asta, este timp. Căci, ce este, cu adevărat, timpul? Este data de expirare a icoanelor. Atunci când ultima icoană va expira, atunci când nici o icoană nu va mai însemna nimic, timpul nostru va fi trecut și noi odată cu el.
        Însă, dacă te rogi cu adevărat, nu știu dacă vei avea sufletul pur, curat și nemuritor, dar strădania ta sinceră, va pune lucrurile într-o perspectivă ceva mai suportabilă.