Cartea Recordurilor, venim! Cel mai mic mic din lume!

Cel mai mic mic din lume,
imposibil de observat cu ochiul
liber. Cu pâine și muștar.

Asistăm de câțiva ani buni la eforturile stupide ale unor concetățeni de a pune istoria la masă, îmbiind-o, ba cu cel mai lung mic din lume, ba cu cea mai mare mâncare de varză,  sau cu cel mai mare număr real, întreg și pozitiv de sarmale.  În felul acesta, speră dânșii, că istoria-i va ține minte și le va face loc în paginile celei mai prestigioase cărți a tuturor timpurilor, celebra Guinness Book. Asta înseamnă, de fapt, să te pui, literalmente, cu burta pe carte!

    Pentru a-i motiva și mai grav  pe acești vânători de recorduri, ne-am gândit să-i informăm despre faptul că, recent, Guinness Book a intrat în Cartea Recordurilor, ca publicația cu cele mai multe superlative inutile din lume.

    Nici anul acesta, ziua națională n-a scăpat de acest David Goliat, micul-gigant. Auzind noi, că se pregătește, undeva, pe la Oradea, cel mare mic din lume, ne-a pornit, așa, din suflet, din ficat, din tot colesterolul, un sentiment patriotic, fierbinte ca ziua de 1 Decembrie. Acest sentiment ne-a dat imboldul de a pregăti, la rândul nostru, un cadou reprezentativ pentru țara în care ne-am născut. Un cadou care însumează, zicem noi, ultimii 30 de ani de realizări: cel mai mic mic din lume. E atât de mic, încât nu-l poți vedea fără microscop. Micu' lu' Nicu. Pe scurt, NIMICU.

    Veți zice că e foarte puțin. Ca mic, da. Dar ca potențial subiect pentru Cartea Recordurilor, e mai important decât o sută de autostrăzi sau spitale. De astea are toată lumea, ce mare șmecherie. Nouă, însă, ne place să fim în cărți-Guinness Book, Facebook- și  nu avem nevoie de toate prostiile astea pe care încearcă Occidentul să ni le bage pe gât, ci doar de pâine și mici. Circul vine de la sine. Scuzați dacă ne-a sărit un pic, muștarul, pe marginea farfuriei. E pentru/din cauza ni-micului din farfurie. Închei, ca orice bun român, cu urarea tradițională de 1 Decembrie: La mulți ani, ProTV!