Secvență

  

        E seară, suntem acasă, mai precis în bucătărie. Foială. Se deschid dulăpioare, sertare, uși de frigider, se închid dulăpioare, sertare, cuptoare cu microunde, se iau lucruri de pe masă, se pun lucruri pe blat, fâsâie sticle de apă carbogazoasă, clinchete de sticlă, de metal și un taburet de lemn care se plimbă de la dreapta la stânga, ba în față, ba înapoi și oriunde s-ar afla, va fi pe traseul cuiva, care îl va împinge pe traseul altcuiva. Eu, moșmondind telefonul:
- Știi ce mă enervează la facebookul ăsta? Vezi o postare, închizi o secundă facebookul, îl deschizi și postarea aia nu mai e nicăieri. Acum o clipă era aici! Acum nu mai e.
Toma, privind abisal, în frigider:
- Da, măi.
Eu: - Și totuși nu-i normal. Ok, postarea nu dispare cu totul, dacă știi cine a postat-o, te uiți pe pagina respectivului și-o găsești. Dar de ce nu mai e la locul ei? Ce, într-o secundă, au apărut o sută de postări noi? Imposibil.
Toma, s-a hotărât, scoate niște chestii din frigider:
- Daa...
Eu, căutându-mi țigările:
- Asta înseamnă că facebookul ăsta nu se întâmplă în timp real. Dacă ar fi în timp real, ar trebui ca ordinea postărilor să rămână neschimbată. În schimb, el le învârte în funcție de ce discutăm noi și după cine știe ce algoritmi. Ca să ne manipuleze, să ne influențeze.
Toma, tăind niște chifle cu mac:
- Aaa...
Eu, căutând o brichetă. Sau altceva. Găsisem țigările:
- Știi ceva? Eu nici nu mai cred că Țuchenberg ăsta a inventat facebookul. O aplicație atât de complexă, cu un impact atât de mare la nivel global, nu poate fi invenția unui singur om. Eu cred că el e doar interfața acestei conștiințe planetare în care ne dizolvăm, încetul cu încetul individualitățile...
Toma, încercând să întindă untul rece pe jumătățile chiflelor cu mac:
- Da?...
Eu, mai departe:
- Practic, facebookul ăsta e noul Dumnezeu. Oamenii de pe toată planeta îl ascultă și îl urmează. Se tem de el, se conformează. Prin el, suntem urmăriți cu toții tot timpul, algoritmii prezic acțiunile noastre viitoare și putem fi manipulați să votăm într-un anumit fel, să cumpărăm anumite produse, să avem un anumit tip de conduită socială, ne influențează ce mâncăm, cum vorbim, unde mergem în vacanțe...ba chiar oamenii se și roagă la facebook să li se îndeplinească anumite dorințe...nu, eu nu cred că un singur om a creat toate astea. Țuchenberg nu poate fi noul Dumnezeu al omenirii, dar facebookul s-ar putea să fie noul Mesia...noi așteptam un hipiot slăbănog și uite de unde vine surpriza...
Toma, a terminat de făcut tartinele:
- Nu știu ce să zic de Țunchenberg,...face o pauză de o secundă parcă sintetizând o concluzie, aștept cu răsuflarea tăiată, el continuă:...da` știu că mie mi-e foame.
     M-am dus în balcon să-mi iau un pahar de vin.