Lucruri pe care nu le înțeleg

     

       De astăzi, de la ora 8 și 12 minute, nu mai înțeleg o seamă de lucruri. Ce s-a întâmplat la ora 8 și 12 minute? Nimic deosebit. Gândurile astea m-au năpădit de undeva, dinlăuntru, din acel întuneric absolut din care izvorăște miraculos, timpul vieții omului, acel fluviu de întrebări, răspunsuri, temeri, bucurii, păreri, idei, dorințe etc și care, filtrate, alcătuiesc, în ochii lumii, personalitatea unui individ. Acel întuneric absolut din care venim și în care ne întoarcem. Cu alte cuvinte, așa mi-a venit, na! Nu mai înțeleg, nu mai văd rostul unor lucruri.

         În primul rând, nu înțeleg de ce există ÎPS Teodosie.

     Nu mai înțeleg rostul științelor umaniste. Antropologia, lingvistica, psihologia, sociologia, economia, istoria, geografia, filosofia, de astea. De ce să ne mai pierdem timpul cu niște noțiuni ce țin de trecut, fără nici un viitor, în prezent golite de conținut?!

     Antropologia: a rămas în urmă, blocată în pragul Ecranului Negru al device-ului smart, oricare ar fi acesta. Istoria omenirii a mers mai departe, dar ea n-a trecut Dincolo. În noua lume, jumătate reală, jumătate virtuală, antropologia trebuie s-o ia aproape de la început, să se reinventeze. Timpul Lumii se împarte în două mari etape: Era Pre-Internet și Era Post-Internet. Haideți să recunoaștem, oamenii născuți dincolo de ecranul smartului, sunt altfel. Lumea lor e alta, se supun altor legi. Părem la fel, dar nu suntem, credeți-mă. În curând, majoritatea valorilor umanității, așa cum le știam noi, vor dispare. Începând cu arta și religia. Noi, ăștia, născuți ”pe uscat”, înainte de internet și de mijloacele de navigare pe infinitele sale întinderi, nu-i putem înțelege pe deplin pe cei născuți cu @-ul în ADN. E o prăpastie de netrecut. Adio, antropologie! Din istorie te-ai întrupat, în istorie te-ai întors. 

          Geografia: Pământul e plat! 

      Lingvistica: BFF😀😂😘LOL💔💤😡WTF💩💩💩. O să vă fie dor de lipsa cratimei și de dezacorduri!

      Psihologia: acum citești textul ăsta de pe un telefon/laptop/calculator, corect? Exact în acest moment și tu ”ești citit(ă)”: search engine indexing, page ranking, parse request, sugestion generators etc. Cambridge-Analytica, Facebook, Google, algoritmi, inteligență artificială, ăștia sunt noii tăi psihologi. Însă, spre deosebire de un psiholog clasic, al cărui unic și nevinovat scop era doar să-ți ia banii, ăștia vor mult mai multe de la tine. Îți vor toată viața: să cumperi ce-ți spun ei, când îți spun ei, să votezi cum vor ei, să te manifești social așa, frumos, independent și original, cum crezi tu că ești. Prima dată când vezi asta:”Acceptați cookies?”, te întrebi ”ce-or fi alea? Or fi bune? Or fi rele?”. A suta oară când vei fi întrebat dacă accepți cookies, deja așteptai, plictisit, să apeși ”Da”. Felicitări! Comportamentul tău de utilizator tocmai s-a modificat: de acum vei fi de acord cu tot ceea se va interpune între tine și site-ul care te interesează, cookies, termeni și condiții, tot felul de chestii scrise mărunt. Iar site-ul care te interesează, apropo, te interesează nu pentru că ar fi interesant, ci pentru că așa ți-au băgat în cap, subliminal, folosind tot un fel de cookies. Pe care le-ai băut. Pardon, acceptat. În deplină necunoștință de cauză.

      Sociologia: welcome social media, bun venit rețelelor de socializare, canalelor de comunicare online, email, WhatsApp, messenger, Zoom, Skype! Atât. Pa, sociologie!

      Economia: globală, neconcurențială, bazată pe monopol. Carrefour e Carrefour și la București și la Berlin, Londra, Paris sau Las Fierbinți (când va mai prospera Bobonete și va lua franciza). Controlată, coordonată. Azi vând eu produsul X sub prețul pieței și câștig, mâine îl vinzi tu și câștigi, iar poimâine îl vinde el și așa închidem cercul și câștigăm cu toții. Săptămâna viitoare o luăm de la capăt. Nu există piețe libere, emergente sau alte căcaturi. Cifrele, PIB-urile, la nivel mondial, mai bine zis intervalele în care pot varia aceste cifre sunt stabilite pentru următorii 30 de ani. Economia nu mai e o știință, un obiect de studiu, e doar o sumă de instrumente la dispoziția unor Eloni Mușchi cu creier, dar mai ales cu bani și influență, care stabilesc ce și cum și cât și unde. Am o vagă impresie că România n-a căzut în grupă cu Germania, pe listele alea. Stați liniștiți, că, oricum, n-aveți ce să faceți. Doar să adunați puncte pe cardul electronic de la Kaufland, pentru atunci când se vor mai băga tigăi la promoție. 

      Istoria: nu știu alții cum sunt, dar eu, când ma gândesc la dacii mei liberi, cum împleteau ei tunele secrete pe sub Sfinxul meu enigmatic din Bucegi, cum se intersectau undele energetice și cum mai vibrau munții când decolau OZN-urile din peșterile secrete de sub ei, parcă îmi crește inima de fericire! Strămoșii noștri au fost prima și cea mai avansată civilizație de pe Pământ. Așa că, dați-o în varza, viezurele și vâzdoaga mă-sii, că noi, românii, urmașii dacilor liberi, NU suntem înapoiați! Doar că, după tot ce am făcut, ne odihnim și noi oleacă, ce mama naibii. 

     Filozofia: postez, deci exist. Cine sunt? Ce pot cunoaște? Cum trebuie să acționez? Iată trei întrebări care pot constitui portalul prin care pătrundem pe tărâmul filosofiei. Nimeni n-a reușit să dea un răspuns definitiv și general acceptat la nici una dintre aceste întrebări. S-au scris biblioteci întregi, s-a discutat enorm, s-a sforăit monstruos. Acum, e atât de simplu să răspunzi la aceste întrebări! Cine sunt? Sunt o persoană (politically correct) nefericită și profund neîndreptățită de viață, care postează pe facebook ce viață minunată am, ce față minunată din unghiul ăla foarte apropiat am și cât sunt de fericită în concedii sau la nunți, botezuri cumătrii, la mall, și ce mâncare delicioasă fac duminica. Uneori. Ce pot cunoaște? Pot cunoaște tot felul de oameni pe care n-am să-i cunosc niciodată și nici ei pe mine și pe care-i detest, cu copii lor urâți și animalele lor de companie drăguțe. Cum trebuie să acționez? Simplu, trebuie să le dau Like sau Smile sau inimioare, ca să îmi dea și ei, mie. Ce mare filozofie?

      În episodul următor: nu înțeleg rostul talk-show-urilor. Se adună câțiva incompetenți  într-un studio virtual, sub reflectoare, ca muștele sub felinar și bâzâie două ore numai tâmpenii. (va urma)