Declarație șocantă: ”Sunt nevoit să refuz Raiul”

PRIMIM LA REDACȚIE

     Bună ziua, dragi cititori (dacă citiți aceste rânduri), bună ziua, dragi ascultători (dacă vă sunt citite aceste rânduri), bună ziua dragi privitori (dacă, doar vă uitați la aceste rânduri, iar gândurile vă zboară aiurea, la tot felul de prostii) și nu în ultimul rând, bună ziua dragi ignoranți (dacă ne ignorați). Bună ziua tuturor, ca să n-avem probleme cu CNDR-ul. Ne vom opri aici cu salutul, deoarece riscăm ca, până terminăm noi, de dat ”bună ziua”, să se facă seară. Caz, în care, ar trebui să reluăm toată polologhia, însă, cu ”bună seara”, în loc de ”bună ziua”. Să lăsăm, așadar, loc de ”bună seara” și să purcedem cu rubrica ”Primim la redacție”.

    Primim la redacție: flori, bumboane, cafea, vin de țară la bidon de 5l, palincă, murături, brânză, lapte, smântână și ouă de la țărani. Apoi primim, normal, ziarele. Ce fel de redacție am fi, fără ziare? Apoi îl primim pe Max, un câine comunitar, care știe că Tanti Ruxi (femeia de serviciu) îi dă ceva resturi de mâncare și apă. Mai primim și o țigancă care vinde chiloți de damă și bărbătești, foarte convenabil. Cu banii la salariu. Precum și o basarabeancă care vinde pilote și lenjerii de pat, zisă Bunica. Nu, pilotele nu sunt umplute cu țigări, dacă asta insinuați! Sunt cu puf de gâscă sau așa ceva. La noi nu există ilegalități, să fie clar! A, și mai primim la redacție un furăcios care vinde parfumuri contrafăcute. Le dă și în rate. În premieră, ieri am primit și o scrisoare, de la un irlandez din Vaslui. Vă dați seama ce combinație? Zero memorie RAM și 120 GB de ficat, versiunea R.O.D.(Republic of Drinkers).

     Scrisoare deschisă, pentru toată presa:

     ”Dragă Redacție, Stimată Tanti Ruxi,
      Identitatea mea nu are importanță, așa că am să mă recomand doar cu nickname-ul meu, cum ar veni porecla, oricum, lumea mă cunoaște mai mult după poreclă și foarte puțini îmi știu numele real, Mooscat O`Tonell. De la O`Tonell mi-au zis Nelu, iar din clasa 1, mi se zice Nelu Penalu`. Am cazierul curat, dar sunt peltic și când mi s-a furat prima dată penarul, am fugit pe holurile școlii, în râsetele copiilor, învățătorilor și ale paznicilor, strigând << - Penalu`! Săliți! Mi-a fulat penalu! Penalu` meu!>>. De atunci, așa mi-a rămas porecla și m-am obișnuit cu ea, vă spun cinstit. Dacă ești cinstit, nu te deranjează. De ce vă scriu. 

     Cică atunci când mori, dacă ajungi în Rai, nu ajungi cu corpul tău din prezent, din clipa morții. Ajungi exact cum erai la 20 de ani și așa rămâi, pentru eternitate. Exact cum arătai și te purtai la 20 de ani. În aceeași stare fizică, psihică, tot. E adevărat, nu-i vrăjeală, că am citit pe facebook, am văzut și la televizor. Nu știu cine s-a gândit în capul lui, că, la 20 de ani, toți oamenii, dar absolut toți oamenii, sunt minunați. Nu-i chiar așa. Eu, de exemplu, la 20 de ani, eram beat-mort. Non-stop. Fiind rocker, irlandez, în Vaslui, înfiat de un rus, ce șanse aveam să fiu treaz vreo secundă? Zero!
      O să râdeți, dar am mari șanse să ajung în Rai. Cică beția nu-i un păcat. E un dar. Înafară de perioada aia nebună, toată viața am fost un om prost de bun. Sincer, nu știu ce mă fac, dacă mă teleportează ăștia în Rai, EXACT cum eram la 20 de ani! Că așa se procedează, credeți că stă cineva, vreun arhanghel de la IT să-ți recreeze profilul, fără defecte? În primul rând, n-ai mai fi tu. Dar gândiți-vă ce volum enorm de muncă e acolo sus, chiar și așa, cu milioanele care mor zilnic, judecățile de apoi, trierea pe sex, vârstă, sortarea pe religii, rejudecările, amânările...Ca la noi, ce credeați? ”Precum în cer așa și pe pământ”, nu asta repetați mereu? Nu stă nimeni după fundul tău, deodată te ia unu` cu copy/paste, dintr-o secvență de viață de pe când aveai 20 de ani, dublu-click! și ești inserat în peisaj. Așa cum erai în clipa în care te-au luat de pe Pământ, așa rămâi, nene, pe vecie. Ok, nu cu hainele alea. Te lasă să te acomodezi oleacă, să vină toată documentația, să nu fie vreo greșeală, apoi te rad în cap și-ți dau un cearceaf de ăla alb. Dormeai printre boscheți la Ștrand? Să-ți fie de bine, ăsta ești de acu încolo. Frumosul adormit. Coma`s voiajor. Păi cum să mă duc eu, acolo, în rai, unde e numai alb și frumos și suav, ditamai rockerul, beat-ciocan, cu tricoul meu Rolling Stones, Sympathy for the Devil?!
     Parcă văd că am să le smulg heruvimilor dolofani, harpele din mânuțele lor grăsuțe, de copil și-am să încep: zdrîîîng! zdrîîîng!...the number of the beast! Că-s și prost când îs bat. Toată lumea cântă imnuri religioase și miroasă flori paradisiace, iar eu, ce fac? Cânt imnuri de Manowar, borăsc juma` de Eden și mă șterg cu mieluți cu blănița de aur. Ce impresie își vor face noii veniți? Grădina Paradisului, pace și armonie, flori și gazon perfect tuns, ooops! Da` ce-i asta?! În ce-am călcat? Nu se poate, e nasol. Cum să-mi petrec eternitatea beat-mort? Unde s-a mai auzit așa ceva? N-ajunge că-s mort pe pământ, trebuie să fiu mort și în viața veșnică?! Moare omu`cât moare, dar mai și trăiește.
      De aceea vă scriu. Dați-mi o soluție, un sfat. Știu că e posibil să nu existe nici Rai nici Iad, nici Dumnezeu și așa mai departe, dar dacă există? Dacă există, sunt nevoit să refuz Raiul. Decât o eternitate în comă, ciuca bătăilor, să-și facă îngerașii selfiuri cu mine în poziții indecente, cu comentariul ”I`m in Heaven!”, sau dormind cu pene în gură și în fund, mai bine, demn, la cazan. Sigur că e foarte nasol o vreme, dar cred că te obișnuiești la un moment dat. Iar din acel moment, poate fi chiar plăcut. Poate mă angajează. Poate fac și carieră, doar lucrez în domeniu, adică în vânzări. Mă pricep la ce fac ei. Așa că, aștept de la dvs un sfat, o soluție.

     Să nu mă înțelegeți greșit! Nu vreau o soluție să ajung în Rai! Dimpotrivă, vreau să știu cum să procedez, să ajung direct dincolo...cică ar trebui să mint, să înșel și să îmi vând sufletul.
     Așa că, fără să mă mai învârt în jurul cozii, iau problema de coarne și vă întreb direct, pe toți oamenii din presă: care mai faceți, băi, angajări? ”

     Vă mulțumim și vă așteptăm și la cealaltă rubrică a noastră, NU PRIMIM LA REDACȚIE.