Daca tu n-ai fi existat...

   

      Am avut o discuție interesantă cu fiul meu, Toma. De regulă, când suntem numai noi doi în mașină, e tăcere. El se gândește la ale lui, iar eu mă gândesc la un subiect de discuție cu care să-i câștig interesul. Asta îmi aduce aminte de o glumiță:
- Hai să vorbim de-ale noastre.
- OK. A ta ce mai face?
      Căutând un subiect care să mă ajute să realizez o legătură tată-fiu, dar care să nu fie o chestie plictisitoare de parenting, sau mai rău, o cupă din înțelepciunea mea răsuflată și fierbinte (o desfăcusem dimineață și am uitat-o, peste zi, în mașină, la 40 de grade!),  mi-am adus aminte de trailerul unui film cu o idee foarte mișto. Chiar voiam să-i spun de filmul ăsta, la modul serios, nu doar așa, de dragul conversației.

     Și-i zic. Uite Toma ce-am văzut, e așa și cu așa, joacă cutărescu, e regizat de tipul ăla...în loc să se entuziasmeze, îl văd cum se umflă de indignare. ”- Tata, de filmul ăsta ți-am zis EU, zilele trecute, ți-am arătat și trailerul! De două ori!”. Săru`mâna, tanti Roza! Ce mai faceți?... bine? Mă bucur. Eu? Sunt superOK, totul e minunat...da`cine întreabă?...

     Dar nu despre debutul meu La Roza-n Vie voiam să vă povestesc, ci despre ideea filmului, care mi se pare faină și originală, până la proba contrarie: autorul pleacă de la premiza că nimeni n-a auzit de Beatles sau de muzica lor, înafară de un băiat. Ca și cum n-ar fi existat. Nu știu de ce, în trailer n-am găsit nici o explicație și nici nu cred că are vreo importanță. Se pare că lumea i-ar fi uitat, dar asta ar fi o explicație nesustenabilă, foarte ușor de demontat. Cum ziceam, haideți să depășim momentul de logică și să savurăm consecințele. Amărâtul preia repertoriul celebrilor băieți din Liverpool și devine megastar. Faină e și secvența din trailer în care Ed Sheeran îl sfătuiește pe Jack (eroul filmului) să schimbe titlul piesei ”Hey, Jude”, pe motiv că ar da mai cool ”Hey, Dude”...
     Totuși, filmul -pe care nu l-am văzut, dar, iată, îl critic- nu ține cont de două condiții ale succesului: timpul și locul. Un factor important al succesului, dar ce zic eu important, uriaș, îl constituie momentul în care artistul își expune creația. Epoca, deceniul, vremurile. Oricât de talentat ar fi omul, oricât de valoroasă ar fi opera sa, dacă nu e lansată la momentul oportun, poate fi ignorată, sau mai rău, autorul poate fi decapitat, ars pe rug sau crucificat, în funcție de locul lansării. Cei doi factori, timpul și locul sunt valabili și pentru operele științifice, nu numai pentru cele artistice. Dacă nu mă credeți, întrebați-i, când îi veți întâlni, pe Giordano Bruno sau pe Galileo Galilei.

      Dar dacă am duce ideea asta în zona literaturii? O putem duce în orice zonă a artelor sau a științelor. Să zicem că lumea a uitat complet un mare autor. Care ar fi acela? Și pornind de aici, am început să batem câmpii cu toată grația de care dispunem. Primul care mi-a venit în minte a fost Dostoievsky. Oare cum ar reacționa lumea de azi la ”Crimă și pedeapsă”? Oare câți editori vor refuza ”porcăria asta”? Sau câți profesori de literatură care afirmă sus și tare că dacă n-ai citit Dostoievski, n-ai citit nimic, vor desființa cu argumentele lor docte un manuscris semnat de un debutant? Interesantă temă. Cu cât o dezvolți mai mult, tot atâtea ipoteze apar. Cât de perene și universal valabile sunt creațiile literare ale umanității? Dacă am relansa operele de bază ale literaturii universale din toate timpurile, astăzi, câte dintre ele ar mai rămâne în picioare? Câte dintre ele ar mai fi apreciate așa cum sunt astăzi?
      Dacă ai avea puterea de a rescrie opere ale literaturii universale, n-ai fi tentat, măcar un pic, să modifici textul? Sau mai mult, să modifici deznodământul? Romeo și Julieta să trăiască, să facă 6 copii, Romeo să devină alcoolic iar Julieta o balabustă de 120 de kile. Fii lui Moromete să-și facă trupă punk, ”The Morromets”. Harry Potter să moară la naștere. Otilia să-și vândă enigmele pentru un pictorial în Playboy. Ana Karenina nu se mai aruncă sub tren, se căsătorește cu un cap al mafiei ruse și-i aruncă sub tren pe toți ceilalți din carte. Raskolnikov n-o mai ucide pe babă, dimpotrivă, se împrietenește cu ea, o îngrijește (dramă modernă, cu mare succes printre românii din diaspora), iar baba îi lasă moștenire o avere fabuloasă. Asta vrea publicul. Asta se vinde. Secolul trecut mergeau dramele. Acum lumea vrea happy end.
     Poate că metoda asta de joacă ar relansa cititul printre tinerii de azi: ”dragi copii, pentru ora viitoare, porniți de la nuvela ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici și-i rescrieți finalul, mult noroc! Să vedem în câte moduri neașteptate se poate termina povestea asta”. Ca să intre în joc, copii ar trebui să citească mai întâi, așa e?

     Am dus și mai departe ideea: dar BIBLIA? Dacă nu s-ar fi întâmplat nici o creștinare, nicicând, nicăieri? Dacă omenirea ar mai fi și azi, politeistă? Cum ar fi ca, la greci, să se mai poarte, încă, colecția Legendele Olimpului, cu Zeus cap de afiș, Atena, Afrodita etc, iar la noi să fie la putere zeii romani, gen Apollo, Marte, Mercurius, și nu în ultimul rând, Bacchus, se știe! Și să-nceapă unu` s-o facă pe-a Iisus. Să-și lase plete, barbă, să ia avionul până la Ierusalim și să reconstituie toată povestea. Să presupunem că are și ceva buget băiatu` și face toate minunile alea cu ajutorul unei echipe de experți în efecte speciale. Inclusiv Învierea. Ține toate discursurile de bază, mai puțin alea în care se proclamă regele iudeilor. Își face televiziune, canal de Youtube, blog, vlog etc. Pe scurt, tot ce s-a întâmplat acum 2000 de ani, să se întâmple azi? L-ar mai asculta lumea cu sufletul la gură? Ar mai inspira pe cineva să-l urmeze? Apoi apare cartea. Se distribuie gratuit la toți pochii. Cu dedicație scrisă personal de Jesus pe prima pagină. Cea mai mare carte a tuturor timpurilor. Piatra de temelie a lumii noastre, așa cum o știm noi. Cu variantă de audiobook în lectura unor actori celebri. Ar mai citi-o cineva dacă ar apare astăzi, fresh new?

     Toma m-a spart. Știți ce carte ar rescrie el, dacă nu ar fi existat? Și care ar avea succes garantat în ziua de azi, poate mai mare decât la lansare? Nu vă pierdeți timpul să ghiciți, că n-o să reușiți: MANIFESTUL PARTIDULUI COMUNIST. Ăla, al lui Marx și Engels. Best-seller garantat! Vorba lui Toma: ”...glumești? Păi numai să audă oamenii din ziua de azi de redistribuirea valorilor...”. Cred că are dreptate. Indiferent de timp și spațiu, ”să luăm de la bogați și să dăm la săraci” e un slogan mult mai mobilizator decât ”să-ți iubești aproapele”, iar revoluționara ”de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi” bate, de departe, creștinescul ”să întorci și celălalt obraz”. Poate că atunci, demult, în vremurile alea, creștinii au schimbat lumea, lăsându-se mâncați de lei. În ziua de azi, însă, lumea ar fi cea care i-ar schimba pe creștini, după ce ar fi devorați de euro sau de dolari.