Dimineți cu parcări albastre

Este nesimțirea o dizabilitate? Nepăsarea, lipsa educației, mârlănia, grobianismul, golănia, disprețul față de semeni, față de regulile sociale, manelismul, sunt dizabilități? Întreb, pentru că, în vremurile pe care le murim, toate astea par mai degrabă superputeri !
     Însă, dacă CCR stabilește că și astea sunt un soi de dizabilități, atunci să mă scuze tânărul care a parcat fix pe unul dintre locurile rezervate persoanelor cu nevoi speciale, la ex-Billa (actualmente Carrefour Market) din Iași.  Dreptul lui!

      Di la ci m-am luat. Soarele era sus, pe cer, adia o boare călduță, ce mai, o vreme excelentă să ieși din grota hibernală, ca un animal trezit de primăvară...(la alt animal mă refer, nu la mine!).
      Și să te porți ca atare: parcarea marketului era aproape goală, dar cum nu există alt loc mai apropiat de intrarea în magazin decât cel rezervat ”handicapaților”, cum se spune, peiorativ, în popor, neterminatul de care vă povestesc, s-a lăbărțat cu tot cu auto din dotare pe acel locșor, cu grația cu care se așează o balegă de vacă peste un smoc de ghiocei.
      Nu știu ce m-a deranjat mai mult: faptul că a parcat acolo, sau nesimțirea cu care a parcat. Fără să se uite în jurul său, fără vreo mimică de genul”plec imediat, numai o secundă”, absolut normal, degajat, ca și cum tabla aia mare și albastră, pe care e desenat cu alb un omuleț în cărucior cu rotile, ar fi de fapt, o operă de artă stradală.

      Exagerez, nu? La urma urmei, ce a făcut așa de grav? Doar n-a omorât pe nimeni. Ba da, a omorât. Pe toți ne-a omorât. Foarte puțin, insesizabil, ce-i drept, dar vă asigur că ne-a omorât. Ne-a consumat un pic din viață, știți bara aia verde din jocurile video? De la el un pic, de la altul care aruncă gunoi pe stradă, încă un pic, de la o babă care umple domeniul public cu ”covrigeii” lui Bubico, încă un pic, până când se golește bara de verde și bum! Sorry, you lose!

        Inconștient, prin gestul său lipsit de orice scrupul, tânărul respectiv (până în 25 de ani), nu doar a anulat drepturile unor oameni, ci a retrimis în abstract, noțiuni pe care, de 30 de ani, încercăm să le concretizăm, chestii de genul ”drepturi”, ”civilizație”, ”societate”, ”umanitate”, dar ceea ce mă doare cel mai tare e faptul că mi-a anulat speranța. Mai exact, dorința de a spera, pentru că speranțe reale nu mai nutresc de prin clasa a XII-a.
       Mi-a anulat dorința de a spera, că odată cu tânăra generație, lucrurile vor merge spre bine în societatea din care, fără să vreau și din nefericire, am ghinionul să fac parte. Chiar am crezut că se poate. Mi-a trecut.

       Am căutat pe net informații despre regimul locurilor albastre de parcare, m-a interesat care e lanțul responsabilităților, cu alte cuvinte, cine trebuie să asigure și să garanteze pentru cei îndreptățiți, accesul la aceste facilități. Am constatat că lanțul a prins a rugini și s-a rupt, așa că, în toată țara se parchează, la ordinea zilei, pe locurile rezervate acestor oameni pentru care, viața aia, de care ne plângem cu toții că e grea, e de 10 ori mai grea. Normal. Nu există consecințe. Nu se aplică legea. Mâine-poimâine, "descurcăreții" vor intra cu jeepul direct în market, ne vor călca printre raioane și apoi ne vor bate pentru că le murdărim mașina de sânge. Iar poliția locală va sta locului, că de aia e locală.

      În concluzie, sânt dimineți în care cerul e albastru, ca o parcare pentru îngeri cu dizabilități. Îl privesc și mă întreb, cu naivitatea caracteristică vârstei de 20 și douăzecișiopt de ani: ”De ce?”
      Să fie oare pentru că oamenii sunt needucați? Nu știu. Oare în alte țări oamenii s-au născut educați? Nu prea cred. Dar cine i-a educat, părinții lor? OK. Dar pe părinții lor cine i-a educat?  Amenzile, pedepsele? Cumva, statul, ”prin instituțiile sale abilitate”?...
       Băietul nesimțit care a furat în public, fără a clipi, dreptul la parcare al altei persoane ne transmite un mesaj simplu și clar: pentru el, instituțiile statului NU EXISTĂ.
       Asta a fost jumătate de mesaj.
     
       Totuși, să nu mergem la extreme și să nu generalizăm. Instituțiile statului există și funcționează. Mai bine, mai prost, în general mai prost, dar se zice că s-ar putea și mai prost, așa că e bine. Dar asta depinde și de noi. Dacă nu le punem la treabă, se atrofiază, ca orice organ. Poliția nu poate fi în același timp, peste tot, dar până nu-i chemi, nu poți să-i critici că n-au ajuns. Conduita civică NU EXISTĂ!
      Asta a fost cealaltă jumătate a mesajului.

      Iar dacă doar stăm, așteptăm și ne dorim niște instituții superabilitate, poate mult prea abilitate pentru vremurile noastre, riscăm să le avem și să fie în așa hal de abilitate, încât, bietul stat să nu mai poată ține pasul cu ele și să rămână, astfel, persoana cu cele mai multe și mai grave dizabilități din țară.
      Moment în care va avea tot dreptul să pretindă mai multe drepturi speciale și facilități, decât responsabilități și obligații, nu-i așa?