O afacere fără moarte: cancerul.

sursa imaginii: pagina oficială RVS

       Doamna Prof. Univ. Dr. Raluca-Ioana Ștefan-van Staden a inventat, împreună cu o echipă de cercetători (nu neapărat britanici), un dispozitiv care permite identificarea celulelor canceroase din organism într-o fază incipientă, practic, înainte de a se declanșa cancerul propriu zis. În numai 6 minute! Vorbim aici despre orice fel de cancer. Sunt anumite tipuri de cancer care nu deranjează până hăt, aproape de faza terminală, de exemplu cel pulmonar. Cum nici pacienții nu se prea înghesuie, preventiv, la analize, ci mai mult la biserică, sunt frecvente cazurile în care boala, ajunge în atenția medicilor abia atunci când e, deja, de interesul popilor. În aceste cazuri, dispozitivul d-nei van Staden face diferența dintre viață și moarte, pur și simplu. Analiza se face doar pe baza unei probe de salivă (ptiu! să nu fie de deochi), ceea ce-după cum spunea și doamna Raluca van Staden- vine foarte mult în ajutorul pediatrilor, care, astfel, nu vor mai injecta copiilor și frica de seringă.

      Putem spune, fără să greșim prea mult, că s-a descoperit leacul pentru cancer! Doar că e impropriu spus ”leacul”, nu e vorba de păpădie cu zeamă de ridiche neagră, varză crudă cu ghimbir, sfeclă roșie fiartă sau hrean cu propolis, ci despre prevenție.

E ca și cum ai putea să oprești o crimă încă din faza în care criminalul abia o ticluiește.

     De unde știu toate astea? De la televizor. Într-o sâmbătă dimineața, am prins o pauză de publicitate (atunci când nu sunt reclame), în care, de umplutură, la o oră de minimă audiență, Televiziunea Română, difuza în reluare, un interviu vechi de 6 ani cu ”doamna chimistă”, distinsa câștigătoare a trofeului de aur pentru cercetare în chimie, acordat în cadrul Salonului de la Geneva. Un personaj absolut necunoscut românilor, absolut neinteresant, de numele căreia nu se leagă nici un scandal mediatic, o catastrofă ca audiență, în comparație cu o veritabilă vedetă națională, cum ar fi Vulpița, de exemplu!     

      Pentru cei care nu au timp sau chef să googălească detalii tehnice despre această revoluționară invenție, voi spune foarte pe scurt că are o denumire mai mult științifică decât comercială, STOC-μSENS-CMD și este un dispozitiv care constă într-un fir de argint umplut cu o substanță sensibilă, pastă de diamant sau diamant poros, cum se mai numește. Această substanță are proprietatea de a detecta cu mare acuratețe și extrem de rapid, în aproximativ 6 minute (apropo, cât așteptați de regulă, rezultatele la niște banale analize?), atât celulele deteriorate, cât și calitatea biomarkerilor, altfel spus, ce tip de alarmă, asociată unui tip de cancer, se aude în organism. Din câte am înțeles, urmărind interviul de pe TVR2*, în această fază, cancerul poate fi prevenit doar pe baza unui tratament medicamentos, minim invaziv, fără chimioterapie.
      Foarte important de precizat, pentru cei care deja speculează prețuri astronomice, acces limitat sau alte potențiale bariere între omul de rând și acest aparat, doamna Van Staden vrea să-l producă pe scară largă, astfel încât să poată fi la fel de accesibil  ca glucometrul. Destul de impresionant, nu?

    Se pare că pentru unii ”savanți” români, nu.
    Aceștia au contestat rezultatele obținute cu echipa de la Universitatea din Pretoria, de către doamna Raluca van Staden.
     Moment: credeați că toate astea, cercetare de top, fonduri pentru punere în practică etc, s-au întâmplat în România?! Nu, dimpotrivă.
      Revenind la oile noastre savante, s-au auzit behăituri care prevestesc că acest senzor ar fi relevant doar în condiții de laborator, neputând fi produs și comercializat în masă, precum un glucometru. Tâmpenie contrazisă în practică de, bineînțeles, invitatul emisiunii.
      N-am să înțeleg niciodată latura asta atât de urâtă a caracterului românesc, pizma. E o mare diferență între invidie și pizmă. Invidia poate fi și admirativă, pizma nu poate fi decât josnică. Și mai sunt și glumele alea, extrem de facile din cauza diferenței de o literă, pe care proștii, bucuroși că pot face și ei glume, le fac, folosind acest cuvânt.

       Există, totuși, o mare problemă: producerea în serie a acestei invenții. Ca, de altfel, a oricărei mari invenții care ar revoluționa un domeniu. Trecutul nu vrea să rămână în trecut!

        În emisiunea de pe TVR2, acum 6 ani, doamna Prof. Univ. Dr. Raluca-Ioana Ștefan-van Staden nu putea, sub nici o formă, să dea un termen pentru lansarea pe piață a STOC-μSENS-CMD-ului. A rugat-o, mai mult decât insistent, doamna Daniela Zeca Buzura, prezentatoarea emisiunii, a intervenit la final și producătoarea emisiunii, care și-a părăsit scaunul și a intrat în platou, cu aceeași întrebare: când ? Doamna dr. s-a ferit, nu a vrut. Oare de ce? Într-un final, a lăsat să se înțeleagă că orizontul de așteptare ar fi undeva, în jur de 6 ani. Au trecut 6 ani. Ați auzit de ceva notabil din domeniul luptei împotriva cancerului înafara rețetelor de genul ”apa, aerul și fraierul”, de care e plin internetul? Nu.

         În același interviu, doamna van Staden a recunoscut, că, după ce a aruncat în aer Salonul de la Geneva cu invenția ei pretoriană, a avut mai multe oferte pentru a vinde patentul. Oferte serioase, de pe tot globul. Refuzul dânsei a fost frumos motivat de faptul că ar vrea ca acest produs să apară pe piață ca produs românesc. Prezentatoarea emisiunii a făcut o analogie cu Ana Aslan, s-a gâdilat un pic sentimentul patriotic, s-a chicotit profund românește, în fine, a ieșit bine. Așa o fi. Dar...

        Să privim un pic, imaginea de ansamblu: la nivel mondial, piața medicamentelor oncologice, se pare că e undeva, pe la 2 miliarde de dolari pe an. Scuze dacă cifrele sunt greșite, le-am luat și eu de pe net, dar oricum, nu cifrele au importanță. Ci industria, interesele, mafia din spatele lor. Sunt bani foarte mulți în joc. Nici nu pricepem noi câți bani sunt acolo. Și apare o femeie, cu un foarfece în mână, bucuroasă că ea taie sforile de care se trag clopotele. Ce poți să faci? Mortul de la groapă nu se mai întoarce, dar nici nu poți să-l îngropi de viu! Ce te faci după ce ai investit masiv într-o industrie care tocmai a intrat în metastază?  Încerci să cumperi foarfecele. Dar nu ca să scapi oamenii de moarte, ci dimpotrivă, să-i scapi de foarfece.

        Mă gândesc, nu știu, poate că doamna Raluca van Staden a descoperit, ca mulți alți inventatori înaintea ei, că lupta cu cancerul sau cu orice alt fel de inamic al vieții omului de rând, implică o luptă mult mai mare, mult mai grea, cu un criminal mult mai mai puternic și mai nemilos: profitul.
         Iar în domeniul oncologiei, profitul se înmulțește precum celulele canceroase. Medicamente, tratamente, spitale, clinici etc. Și e din ce în ce mai profitabil! Statisticile ne arată că numărul de cazuri noi crește de la an la an, în paralel profiturile din oncologie cresc exponențial. Traficul cu medicamente, la nivel mondial (medicamente pe bune) e de câteva sute de ori mai profitabil decât traficul de droguri. E o realitate.

        În acest timp, copiii mor. Tinerii mor. Mor și părinții care au muncit o viață ca să crească copii ai căror copii mor. Zerourile lăsate de bolnavii de cancer în sufletul celor dragi se adaugă însutit la cifra de profit a celor care conduc afacerea ”oncologia”. Într-un fel, parcă are dreptate și planeta asta, cu încălzirea ei globală. Dacă și-a pus în minte să ne trimită după dinozauri e pentru că, mai departe de atât, nu se poate merge.

        Mai departe decât să te uiți în ochii mari ai unui îngeraș, ochi triști ce par mari de slab ce e, cu căpușorul chel și cu vânătăi pe tot corpul și de la boală și de la sărutările disperate ale mamei, și să te gândești că dacă ar fi mai mulți ca el, la anul ai putea să-ți iei un iaht mai mare, mai departe de atât nu se poate!
         Unii pot schimba lumea, dar nu vor. Alții vor, dar nu pot. Și mai sunt cei care vor, pot, dar nu sunt lăsați să o facă. Nemurirea, energia nepoluantă și nelimitată, hrana bio pentru tot globul, absolut tot ce ne trebuie și tot ceea ce ne dorim, s-a inventat, s-a descoperit sau s-a rezolvat. Toate astea există! Însă nu vom avea niciodată acces la drepturile noastre, la o viață așa cum ar putea și ar trebui să fie, pe planeta asta în călduri. Pentru că, atunci, am fi cu toții egali. Iar "aiasta nu se poate!".
   



---------------------------------------------------------------
* Emisiunea ”Mic dejun cu un campion”, ediția din 26 martie 2016, a fost în reluare, sâmbătă, 8 februarie 2020