Să mă scuze dl Daea pentru ce-am făcut cu oaia!

     

imaginea a fost luată de AICI

    Ni se pare inadmisibil că dosarul Revoluției e încă departe de a fi soluționat. De parcă ar lucra cineva la el... Da, au trecut 30 de ani. Relaxați-vă, adevărul va ieși la iveală. E greu de estimat când se va întâmpla asta, dar eu sper ca primele generații de români care se vor muta definitiv pe Marte să aibă parte de un nou început, curat, fără secrete. Bucurați-vă de viață, credeți-mă, aveți de ce: ați supraviețuit celei mai negre perioade din ultimii 50 de ani. Cea mai neagră perioadă din ultimii 50 de ani,  au fost ultimii 40 de ani. Mai precis, ultima decadă a comunismului, anii 80, plus ăștia 30 de ani, la începutul cărora am fost aruncați brusc în cușca capitalismului sălbatic, pe care l-am mai îmblânzit pe parcurs, dar care zgârie tot mai rău.
        Dacă, însă, vi se pare strigător la cer ca, după 30 de ani, un dosar de importanță națională să fie, în mod sfidător, ba închis, ba redeschis, ba în lucru, ba în aer, ce ziceți de un dosar vechi de mai bine de 230 de ani, la care nu s-a lucrat deloc?!  Da, există, în istoria poporului român dosare mult mai vechi care încă ridică întrebări. De exemplu, balada populară Miorița, atât de cunoscută, încât totul pare clar. La o privire mai atentă, însă, nimic nu-i clar în Miorița!
        Pe ciobănașul moldovan l-au ucis sau nu ceilalți doi ciobani? Chestia asta nu reiese de nicăieri, probabil nici nu trebuie, pentru că nu despre asta e vorba. Știu că nu despre o crimă e vorba în această baladă populară, ci despre atitudinea în fața morții. Demnitate, resemnare, integrare în absolut. Ok, asta e atitudinea înțeleaptă, ideală și complet nerealistică în fața morții naturale, în fața inevitabilului, dar nu în fața morții prin violență. Însă, fiind una dintre cele mai importante creații populare românești, cred că trebuie, totuși, lămurite niște lucruri. Cel puțin, pentru mine, finalul ăla cu brazi și păltinași e departe de a fi suficient. Vreau răspunsuri concrete, la subiect.
        Cum ar fi:

I. Să admitem că temerile/presupunerile ciobănașului moldovan au fost reale și s-au adeverit. Complotul s-a consumat cu succes și ciobănașul moldovan e mort. În acest caz:  

1. Care dintre cei doi i-a provocat, efectiv, moartea ciobănașului ? Tehnic, unul e criminalul, celălalt e doar complice și instigator la omor deosebit de grav;
2. Unde e cadavrul? Fără cadavru nu există crima;
3. A fost respectată ultima dorință  a victimei de a fi îngropată în spatele stânei, împreună cu instrumentele muzicale solicitate? 
4. Ce s-a întâmplat cu Miorița? Cum au fost redistribuiți câinii și oile ciobănașului moldovan după lichidare?  
5. Care este diferența dintre cioban și ciobănaș? Vârsta? Priceperea? Înălțimea? Orientarea sexuală?  
6. După această crimă oribilă, ciobanul ungurean și cel vrâncean-practic, singurii martori ai presupusei crime- s-au despărțit prieteni, fără suspiciunea reciprocă, conform căreia, în anumite circumstanțe, unul dintre ei va ceda și-l va da în gât pe celălalt? Eu, unul, nu prea cred. În balada asta ori n-a fost nici o crimă, ori au fost mai multe. Aș fi curios să știu care dintre cei doi a rămas în picioare!
7. Doamne, de ce n-a existat Dan Diaconescu și OTV-ul încă de pe atunci? Astăzi, Miorița era deja la episodul  83.950!                                                                                                       

II Să admitem că temerile/presupunerile ciobănașului moldovan nu au fost reale și prin urmare, nu s-au adeverit.

1. a existat vreun proces de calomnie?  
2. au existat, de fapt, ceilalți doi baci?
3. de ce nu stă ciobănașul nostru împreună cu colegii lui, în jurul vreunui foc, la o palincă, la o vorbă, așa cum ar fi normal prin pustietățile alea? De ce e singur?
4. cum de, la o vârsă așa de timpurie, ciobănașul moldovan avea o stână mult mai bogată decât a celorlalți doi ? Moștenire de familie? Figura paternă lipsește cu desăvârșire din această baladă, de ce oare? Ce mai vindea ciobănașul pe lângă brânză, lapte, smântână...lapte praf?
5. Respingând ipoteza unei oi cu un nivel de inteligență care să-i permită comunicarea cu oamenii, un fel de Ovis Sapiens, de ce, în mod fals, ciobănașul moldovan ar presupune că se hotărâse moartea lui? Dacă ar fi fost ceva real în toată afacerea asta și dacă ar fi auzit chiar el ceva, sau dacă ar fi văzut ceva, de ce să pună la originea acestor informații, un pont primit de la o oaie?! O oaie vorbitoare! Cea mai sigură sursă. Serios! La cum e presa azi...
   
6. Întrebarea cea mai firească: de ce n-a fugit? de ce nu s-a ascuns? Chiar dacă ar fi fost fără rost și cei doi tot l-ar fi găsit până la urmă (unde naiba să te ascunzi, sunt doar niște munți și câteva păduri, acolo!), instinctul de supraviețuire te obligă să lupți atât poți, cu tot ce poți!  

          Ceva nu se leagă în balada asta. Ceva e putred și nu e vorba de cadavrul baciului moldovan.      Sau de brânza de oaie.

         O ipoteză, care încearcă să ne ofere o explicație cuprinzătoare, dar deloc surprinzătoare, aproape logică, ar fi următoarea: ciobănașul moldovan era dependent de substanțe psihotrope și halucinogene.
          Iată care ar fi argumentele în favoarea acestei ipoteze:

1.  Descrierea fizică pe care i-o face măicuța, e a unei persoane anorexice: ”tras prin inel”, ”fața albă ca spuma laptelui”, de o paloare cadaverică, specifică unui țesut nevascularizat, ochii ca mura câmpului, adică de un negru total, fără nuanțe, niște ochi morți, afundați în orbite. Nepotrivirea dintre mustăcioara ca spicul grâului, adică blondă și părul ca pana corbului, adică brunet, ne indică faptul că tânărul oier se vopsea, era trendy, cool, probabil frecventa cluburile de noapte, unde, e de notorietate faptul că se consumă o gamă variată de substanțe interzise;
2. Modul psihedelic în care ne este descrisă natura: ”
   Pe-un picior de plai,
   https://Versuri.ro/w/w327
   Pe-o gură de rai,
   Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai”;”Brazi și păltinași I-am avut nuntași, Soarele și luna mi-au ținut cununa” etc. Lucy in the sky with diamonds.
3. Comportamentul anormal, care trădează o tulburare obsesiv-compulsivă: cineva mereu îl urmărește, vrea să-l omoare, să-l prade...cineva îl caută, întreabă de el...tot universul se învârte în jurul său, de unde și nunta cosmică, la care participă tot universul, dar nici un om; 
4. Tulburări psihotice, schizofrenie: dialogurile cu oaia, lacrimile de sânge.
5. Pe atunci, în păduri existau ierburi și rădăcini necunoscute, azi, nouă;
6. Singurătatea prelungită, specifică acestei meserii, adeseori provoacă deviații comportamentale, depresie și anxietate, stări accentuate de alcool sau droguri.
   
   Brazi şi paltinaşi
   I-am avut nuntaşi,
   Preoţi, munţii mari,
   https://Versuri.ro/w/w327
   Paseri, lăutari,
   Păserele mii,
   Şi stele făclii!
   Pe-un picior de plai,
   https://Versuri.ro/w/w327
   Pe-o gură de rai,; șters, e anorexic, nu se spune nicăieri nimic de vreo cină. După apus de soare, nu după cină. Ciobănașul doar stă și cântă la fluier. Măicuța îl descrie îngrozitor: fața albă, cadaverică, ochii negri, pierduți în orbite, ”tras prin inel”, îngrozitor de slab.

          Pornind de la această ipoteză, ”Miorița” se poate adapta cu mare succes și ca scenariu de miniserie sau lung metraj. Căci, ce avem, de fapt, noi, aici?

SCENARIUL 1 

(dramă)

          Avem un tânăr, asupra căruia, o simplă pășune de la țară exercită fascinația unui picior de plai, iar câteva floricele de câmp și o balegă sunt o adevărată gură de rai. E clar că tocmai luase o doză. ”Iată vin în cale, Se cobor la vale, trei turme de miei cu trei ciobănei”, asta e toată intriga. Trei junkies au dat lovitura, au împărțit marfa (turmele de miei, adică pliculețele cu droguri) și acum ”se cobor la vale”, adică încearcă s-o distribuie. ”Ciobănașul moldovan” (probabil cânta la instrumente de suflat într-o trupă flower-power), care de trei zile încoace aude un behăit constant în urechi, nu mănâncă, nu bea apă, e obsedat de ceilalți doi ciobani (nu e clar dacă sunt reali sau el halucinează), care-l urmăresc și vor să-l omoare, c-are ”oi mai multe, mândre și cornute”, altfel spus, că are punguțe cu prafuri albe, de calitate superioară, mai fine, mai bine cernute, sau cum se mai zice în slang, cornute.
         Pentru a avea un ”twist” în final, o răsturnare de situație, cum s-ar zice, se va dovedi că, într-adevăr, la început au fost trei ”ciobănei”, dar după lovitură, de teamă să nu fie ucis, moldovanul i-a omorât, mai mult de frică, pe cei doi și le-a luat ”oile”. Ulterior, pentru a face față remușcărilor, creierașul ciobănelului moldovan refuză să accepte dubla crimă, țesând o realitate paralelă, în care aceștia încă trăiesc și-l urmăresc pentru a-lucide în scop de jaf.
          Eroul, varză, sub influența substanțelor, vorbește numai în versuri, cu o oaie imaginară, despre o moarte iminentă (supradoză) de care nu mai are rost să se ascundă sau să fugă și despre mama lui, pe care și-o amintește rătăcind și întrebând oameni la întâmplare, căutându-l pe sub cine știe ce poduri, prin cine știe ce canale sau alte locuri ferite de ochii lumii, unde se adună, de regulă, dependenții. Îmbătânită înainte de vreme, sărăcită de viciul fiului său, ”măicuța bătrână cu brâul de lână” este singurul lui regret. Cele trei fluiere pe care și le dorește la capul său, în mormânt, sunt, de fapt, câștigurile din traficul de droguri, realizate de cei trei ciobănei, el urmărind prin această metodă, să le ascundă și să le transmită mamei sale. Cam asta ar fi resemnarea filozofică, meditativă, în fața morții, a ciobănașului din ”Miorița”: agonia din ultimele ore de viață ale unui tânăr care a înțeles, în felul lui, că a pierdut războiul cu ”mândra crăiasă, a lumii mireasă”.

        Lăsând la o parte ipotezele și logica, pe scheletul baladei ”Miorița”, se poate construi și un excelent thriller cu accente horror, de mare succes pe platformele online. N-aș fi crezut ce potențial are povestioara asta bleguță! Din cauza hemoragiei de idei, am să punctez doar, ideile principale. Îi invit pe amatorii genului, să lase la intrare orice prejudecăți și să se așeze confortabil în fotoliu, căci ne prindem într-o horroră cu strigături:

SCENARIUL 2 

(thriller/horror)

     Cromatica filmului va fi cea specifică genului, gri-vezui-kaki, iar saturația culorilor va fi la limita inferioară. Multe cadre cu drona, vor fi ”periate” pădurile de brad și crestele munților, mai ales atunci când se formează ceață. Excepție vor face primele secvențe, în care va fi prezentat un peisaj deosebit de frumos, un deal plin de flori de câmp, culori vii, flururași, raze de soare. Un copil însoțit de un cățel culege flori și cântă ceva vesel. Încep versurile ”pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...” Brusc, se oprește îngrozit și țipă lung. Printre flori albe și galbene stropite de sânge se aflau 5-6 cadavre de lupi, parțial devorate și putrezite. Cățelul urlă lung și fuge.

       Cei doi ciobani au, unul, un băiat și celălalt, o fată. Separat. Fiecare cu soția lui. Ei hotărăsc să se încuscrească, dar fata nu-l iubește pe acel băiat, ci pe noul-venit, ciobănașul moldovan, cel plecat de mic din sat și întors de curând, bogat frumos și sănătos, dar cu un accent dubios. Eroul nostru se prezintă mai mult ca un ciobănaș-rockeraș-vampiraș decât ca un oier. La presiunile părinților de a se mărita, ea fuge de acasă și este ascunsă de ciobănașul satanist cu ajutorul unei vrăji, transformând-o în mioară. Astfel, ea devine Miorița, credincioasa lui companioană, care-l avertizează despre ce pun la cale taică-su cu colegul său de pahar și de ciobănie și anume să-i stingă felinarele.

      Zis și făcut. Conform legendei, baciul ungurean și cu cel vrâncean, la apus de soare îl omoară pe ciobănaș. Motivul real îl constituie, bineînțeles, averea tânărului. Justificarea lor în fața legii, însă, e bazată pe zvonurile care circulau în regiune, cum că ciobănașul a făcut o înțelegere cu Cel Căzut și astfel a reușit să facă avere. Zvonurile sunt mai presus de lege, se știe. Oricum, ciobănașul nu plăcea nimănui: se îmbogățise de tânăr! Arăta bine! Clar, trebuia să moară!!!

       Se spunea că are tot felul de cărți ciudate, scrise cu sânge, cu desene reprezentând demoni și ritualuri păgâne. Comunică cu animalele și păsările, stăpânindu-le. Un hangiu a auzit povești despre haite de lupi care au atacat turma ciobănașului moldovean și au sfârșit ei, lupii, mâncați de oi, care de fapt cică nu sunt oi, ci demoni buni în burduf de oaie. Noaptea, dacă simt primejdie, li se aprind ochii ca tăciunii roșii și șuieră ca șerpii. Însăși mama ciobănașului are reputația de vrăjitoare și e o excelentă ghicitoare la care apelează până și cele mai înalte fețe domnești, ba chiar și bisericești. Episodic, vor fi prezentate câteva dintre acțiunile băboiului, inclusiv o exorcizare.

sursa imaginii: acolo

     

       După ce îl omoară, sufocându-l în somn, cu imensele lor interese, dar mai ales cu cojoacele de blană, vrânceanul și ungureanul, ca să scape de cadavru, îi dau foc și îl îngroapă cu tot cu jar, conform dorinței sale, în spatele stânei, cu cele trei fluiere la căpătâi. Printre lucrurile ciobănașului moldovean găsesc, spre bucuria lor, două cuferașe pline cu bani de aur necunoscuți. Nu mai văzuseră astfel de inscripții pe monede, păreau să fie tot niște simboluri păgâne, ba chiar necurate. Dar aurul e aur. Așa că-l luară pe tot acasă și-l împărțiră pe din două. Dar mai luară acasă ceva, la care nu se așteptaseră: Miorița. Acum că iubitul ei se rumenea uniform la câteva sute de grade Celsius, i-a picat vraja de pe ea și s-a dat de goală, în țarc, printre oi.Taică-su a luat-o imediat și a revenit la ideea lui fixă, de a o mărita cu băiatul prietenului său. Așa că aranjară nunta peste câteva zile.

     Între timp, măicuța bătrână cu brâul de lână, ajunse la stână. Dezgropă fluierele ciobănașului. Au mai rămas doar două. Unul a ars. Începu să cânte la unul dintre ele. Ce să vezi. Fluierele erau originale, vrăjite. Cum funcționau: dacă stăpânul lor murea, și cineva cânta la unul dintre ele, până la răsăritul soarelui, a doua zi după survenirea decesului, acesta învia. Dacă înainte de moarte fusese mutilat, suferize leziuni, contuzii, echimoze, acestea urmau să se estompeze și să se vindece în funcție de cât sânge reușea să colecteze resuscitatul.

     Măicuța a cântat ceva ce-a știut ea mai bine și ciobănașul moldovan a ieșit din cenușă, cam pârlit, ce-i drept, dar pus pe treabă. Baba avea și ea, agenda ei, să nu credeți că a bătut atâta drum doar ca să-și salveze fiul vitreg (atenție!) de la moarte. Așa că să vezi ce-i spune hoașca: n-ai să crezi așa ceva! Cică Miorița lui, s-a răzgândit, că a fost numai pe interes și acum, că el a mierlit-o, s-a dus repede să se mărite cu băiatul celui care l-a ucis și ars pe dânsul. A ținut vrăjeala.

     Ciobănașul mioritic s-a înălțat deodată, așa ars, cum era, pe un nor de lăcuste negre și a ajuns la biserica unde avea loc nunta exact când mirii erau la altar. Popa a încercat să facă, stângaci, un gest cu crucea, dar lăcustele negre l-au lăsat fără țesuturi vii pe oase. Într-o clipă.  

      Are loc un asediu, oile cu ochii roșii se transformă în demoni și-n tot felul de monștri. Totuși, nu pot intra pe pământ sfânt, adică în biserică. Oamenilor le vin în ajutor din adâncul munților, Lupii Albi, niște lupi mari și albi și nu vreun detașament întors din Irak, care vor să răzbune moartea lupilor uciși de oile demonice. Măicuța bătrână scoate brâul de lână și citește de pe el o incantație. Brusc, o explozie crapă pământul și hoarde de demoni năvălesc din infern. Însă șeful lor, Stăpânul Întunericului nu putea ieși la suprafață, decât dacă...

     Cum se obișnuiește, printre aurul și podoabele din comoară se afla și un pumnal negru, singura armă care putea să-l omoare definitiv pe ciobănaș, dacă era străpuns în inimă de cineva cu inima pură. 

      Stăpânul Întunericului avea nevoie de sufletul ciobănașului pentru a ieși din subteran, pe pământ, cu scopul de a-l stăpâni. Ciobănașul a rămas fără mamă la naștere, în pădure. A fost găsit imediat, însă, de Oile cu Lâna de Aur și a fost crescut cu lapte dumnezeiesc. Cine avea sufletul lui, putea stăpâni ambele lumi. Vrăjitoarea cu brâul de lână își pregăti Capcana Sufletelor, o oglindă străveche, în care sufletele celor muritori puteau fi prinse atunci când ieșeau din corp, dacă erai suficient de dibaci. Voia să folosească Capcana pentru a-i duce Necuratului, sufletul ciobănașului. Dacă însă greșeai, Capcana Sufletelor te înghițea de viu și trăiai veșnic, prizonier, în chinuri groaznice, inimaginabile. Măicuța bătrână luă pumnalul negru și se strecură în spatele ciobănașului moldovan. În clipa în care dădea să-i taie beregata, Miorița se puse în calea Pumnalului Negru. Ciobănașul se întoarse fulgerător, dar totuși, prea târziu. Vrăjitoarea încercă să-l omoare cu a doua lovitură, urlând numele Necuratului. Ciobănașul se feri și întoarse oglinda spre dânsa. Baba a dispărut instantaneu, din ea nemairămânând nici măcar brâul de lână. Din păcate, Miorița zăcea în brațele lui, într-o baltă de sânge. Sângele ei, l-a regenerat pe el. O nouă explozie i-a smuls din eternitatea clipei în care încremeniseră. Satan încerca să iasă la suprafață cu orice preț. Timpul ajunsese la final. Exista o singură soluție: sufletul lui trebuia să ajungă la ceruri mai repede decât putea Întunericul să ajungă la el. O ultimă privire. Ultimul sărut. Inimile lor au mai bătut împreună, fix de trei ori, una lângă alta.

         Focul se stinge. Demonii se sparg într-o ninsoare de cenușă. Însuși Stăpânul Infernului, pe jumătate ieșit din infern, împietrește și se prăbușește în abis. Pământul se închide. Ea-și pleacă privirea și nu-i vine să creadă: mâna lui, pe mâna ei, mâna ei, pe pumnal, iar pumnalul, în inima lui. Într-o clipă, mâna ei fără viață, dădu drumul pumnalului. Îmbrățișați pentru totdeauna, se prăbușiră pe scările altarului. Nunta mioritică. Oamenii, preoții și lăutarii se strânseră în jurul lor, să-i jelească. Rând pe rând, preoții se transformă în munți, nuntașii în brazi și păltinași, lăutarii în paseri...o stea cade pe cer.

        Copilul de la începutul filmului își caută cățelul printre ruine. Îl strigă. La un moment, dat se oprește fiindcă a găsit ceva pe jos. Îl ridică, se uită la el. E al treilea fluier vrăjit, despre care s-a crezut că a ars odată cu ciobănașul. Copilul îl șterge, scuipă în lături și începe să cânte. Miorița deschide brusc ochii.

 Ok, acum, mai crede cineva că-s normal?!...