I`M BLUE Da ba dee da ba di

       Întîmplător, anul acesta, ziua mea de naștere s-a suprapus cu a treia zi de luni din an, denumită și ”Blue Monday”, ”Lunea Tristă”, cum ar veni. Nu intru în amănunte, pleonasmul ăsta a apărut, cică, în 2005, în cadrul unei campanii publicitare. Dacă vreți să aflați mai multe, aveți internet. Eu profit de ocazie, ca să zic câte ceva despre obiceiul ăsta de a-ți bate joc de glicemie în special și de sănătate în general, sărbătorind faptul că te-ai născut și n-ai murit încă. Cumva, e o contradicție aici.

      Deci, zi de naștere. Naștere naturală sau cezariană. Cu toții am trecut prin asta. Ia să vedem -prin aplauze - sunt în sală persoane care nu s-au născut? Nu râdeți, nebunia n-are limite, poate sunt persoane care se identifică ca spirite libere, nenăscute, captive într-un corp care nu le aparține și care nu le reprezintă...Totul e posibil în ziua de azi. 

     M-a distrat când am auzit la radio că ziua mea de naștere e cea mai tristă zi de anul acesta. Când am mai auzit că tot în aceeași zi e și înscăunarea domnului Donald, mi-a venit să mă sun și să mă felicit. Ceea ce am și făcut. Dar nu mi-am răspuns, nesimțitul de mine. Care m-o mai suna eu, pe mine, vreodată!

     N-am sărbătorit, n-am făcut bairam, n-am avut tort cu lumânări. Nici n-am simțit nevoia. Și chiar dacă m-aș fi spart în distracții, ca artificiile pe cerul de Anul Nou, ar fi fost doar o formă fără fond. Ceea ce nu e bine deloc. Viața trebuie iubită și sărbătorită, nu doar îndurată. Când dispare entuziasmul, e un mare semnal de alarmă. E grav. Înțeleg că omul se transformă, înțeleg că într-un fel simți viața la 20 de ani, altfel la 40 și un pic diferit la 60. Ai alte pasiuni, alte preocupări, altă rutină. E ok. Nasol e când, din actor principal devii figurant, iar din figurant devii spectator. Când ajungi să privești viața din spatele unui geam bulletproof. Pentru că, în scurt timp, te vei plictisi și de asta. Filmul se va termina, lumina se va stinge de cealaltă parte a ecranului și vei sfârși prin a-ți privi propria reflecție în acel geam bulletproof. O imagine îmbătrânită prematur, obosită, blazată.

      Ce-i de făcut? 

      Orice. Altfel, e jale. Orice proiect e bun. Sigur, insuccesul e cel mai probabil deznodământ al celor mai multe idei. Dar alternativa e ceea ce v-am povestit mai devreme, e ceva cu totul și cu totul inacceptabil. Apropo de investirea lui Trump, mă uitam la Elon Musk cum sărea ca un ieduț pe scena aia, salutând mulțimea ca un Hitler pe cocaină. Se bucura, sincer, cu pasiune, că i-a mai reușit o jmecherie. Are toți banii din lume, dar nu asta îl face fericit. Proiectele lui nebunești îl fac fericit. Sigur, era și mult acting acolo,  dar comportamentul lui avea ceva copilăresc, în sensul bun, o bucurie pură, ca și cum Moșul i-ar fi adus cel mai râvnit cadou. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, cam așa e: moșul de Biden, pentru că nu s-a retras la timp, i-a făcut cadou o păpușă vie care spune ”money”. O păpușă de miliarde. Practic, domnul Musk are propriul președinte. Urmează să vedem cum se va juca cu el. 

     Trăiți cu pasiune, fraților. Nu există eșec. Orice ați face, distrați-vă pe tot parcursul. Nu vă mai luați foarte în serios, nimănui nu-i pasă de voi și de seriozitatea voastră, iar viața asta, pe lîngă faptul că e una și numai una, alta nu a mai fost și nu va mai fi, e și cea mai mare și frumoasă minune care vi se va întâmpla vreodată. Pe cuvântul meu. Uite, eu scriu. Nu mai stau bosumflat. Scriu toate prostiile care-mi vin în minte, cum mă pricep mai bine. Poate c-am să fac tranziția la video într-o zi, nu știu dacă ați observat, dar nu prea sunt podcasturi pe lumea asta.

     Și mai știți ceva? Mâine, fix de ziua Unirii, am să cumpăr tort și șampanie și am să-mi sărbătoresc anișorii împliniți, chiar dacă încă nu pot să zic că o pasiune a înflorit la firida sufletului meu, dar se zice că, mimând, la un moment dat, ajungi să crezi. Nu știu, dar trebuie început de undeva.

     Vă urez să trăiți ”cea mai tristă zi” nu numai o zi pe an, și nu numai lunea, ci în fiecare zi! Pentru că, astfel, ziua care urmează, oricum ar fi, nu poate fi mai tristă decât ”cea mai tristă zi”...cred. Înțelegeți voi.